Categories
Menu
Istorie


 

Formarea

In iarna anului 1951, la finele acelui sezon, echipa de fotbal Juventus Bucuresti a fost desfiintata, iar jucatorii ei s-au transferat la divizionara secunda Partizanul Ploiesti formand echipa Flacara Ploiesti si preluand locul din prima liga al defunctei Juventus Bucuresti. Echipa nou creata avea sa retrogradeze in sezonul urmator, dar va ajunge ulterior in finala cupei, castigata cu 2-0 de CCA Bucuresti, actuala Steaua.
Aflata in divizia B, Flacara a inceput modest si si-a continuat “prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac Bucuresti (actuala Progresul) a fost pierdut de ploiesteni, dar criticile din presa i-au motiveaza pe jucatori, dand startul unei serii de 9 meciuri castigate consecutiv, la care Spartac nu a facut fata.
Urmeaza o ascensiune ponderata: locul 7 in 1954, 2 in 1955 (dupa ce a stat pe primul loc doar o saptamana), locul 5 in 1956. Flacara Ploiesti a urmat moda din acei ani si si-a schimbat numele in Flacara Energia (1956), apoi numai Energia (1957) si apoi, din decembrie 1958, Petrolul.
Anii 1955-1966 au fost anii de glorie ai Petrolului. Campionatul 1955, disputat dupa modelul sovieto-nordic in formula turul primavara-returul toamna, i-a antrenat pe jucatorii echipei Flacara Ploiesti intr-o cursa de urmarire a liderului. S-ar mai putea spune ca doua echipe din Ploiesti au fost campioane nationale, dar United AC Ploiesti s-a intrecut in 1911-12 cu 3 echipe din Bucuresti, iar Prahova in 1916 a castigat titlul pentru ca a reusit rezultate bune la Bucuresti, iar cele 3 echipe adverse nu s-au mai deplasat la Ploiesti, inceputul razboiului fiind aproape.
Flacara Ploiesti nu a castigat titlul in 1955, acesta plecand pentru prima data spre clubul din Soseaua Stefan cel Mare, dar echipa ploiesteana incepea sa fie formata tot mai mult din jucatori prahoveni. Pentru titlu ar fi fost suficient ca Flacara sa mai castige cele doua meciuri in deplasare in ultimele doua etape, cu Locomotiva Timisoara si Progresul Bucuresti, dar nu a fost asa. Totusi, a fost pentru prima data campioana a provinciei, la numai 2 ani dupa promovarea in divizia A. Aparea, insa, generatia de aur, care a dus formatia de juniori pana in finala pe tara.
In 1956, Flacara, devenita Energia, a terminat pe locul 5, la 4 puncte de primul loc si numai 2 de locul 2. inceputul slab, cu 1 punct in 3 meciuri, a fost hotarator. Primavara lui 1957 este pierduta de fotbalul romanesc, FRF hotarandu-se sa renunte la sistemul nordic, din urmatorul motiv: campionatul in vechiul sistem incheindu-se in decembrie, ultimele etape se disputau pe terenuri ude sau acoperite de zapada, calitatea acestor meciuri fiind deteriorata. S-a disputat Cupa Primaverii, iar echipa nationala a intrecut Grecia in calificarile pentru Cupa Mondiala.
Un campionat foarte interesant este cel din 1958. Dupa 3 etape Energia era pe locul 8, dar apoi dupa fiecare etapa a urcat cate un singur loc, deci a ocupat succesiv locurile 7,6,5,4,3,2 si 1, la 24 noiembrie 1957. Returul incepe cu un 1-0 cu CCA Bucuresti la Ploiesti, dar elementele imprevizibile continua. Petrolul se va mentine pana in final pe locul 1, desi a pierdut chiar doua meciuri consecutive pe teren propriu. In mod ciudat, Petrolul a pierdut in fata ultimei clasate, CS Oradea, acel meci fiind singura victorie a oradenilor, care pareau condamnati la ultimul loc chiar de la sfarsitul turului.

Castigarea titlului national

Campionatul 1957-1958 s-a incheiat in “prelungiri” si Petrolul si-a mentinut primul loc, principala contracandidata, Stiinta Timisoara, pierzand cu 7-0 meciul cu Progresul, la Bucuresti, dar i-a invins pe bancari in finala cupei. Interesant este si clasamentul final. Golaverajul se calcula atunci prin impartirea golurilor marcate la cele primite, astfel incat Petrolul s-a clasificat inainte de CCA si Stiinta Timisoara, dar daca golaverajul ar fi fost calculat prin scadere, procedura care a intrat in vigoare din 1965, acesta ar fi fost egal. Echipele clasate pe locurile 4 si 5 au terminat la numai un punct de ocupantele locurilor 1-3, iar Progresul, care a terminat pe 4 a pierdut in ultima etapa la Ploiesti, a trecut, in restanta, de Stiinta Timisoara cu 7-0. Campionatul din 1957-1958 a avut Petrolul pe locul 8 dupa 3 etape, cu un singur meci castigat. Din aceasta etapa, echipa, care inca se mai numea Energia, va urca un singur loc in fiecare etapa, si pe 24 noiembrie 1957, Energia era pe primul loc.
Returul din 1958 incepe cu o victorie la limita, 1-0 cu CCA Bucuresti, campioana din 1956. Dupa acest meci, Petrolul a inregistrat rezultate surprinzatoare, printre care 3 infrangeri in 5 meciuri jucate pe propriul teren si o infrangere in deplasare in fata ultimei clasate, CS Oradea. Totusi Petrolul a terminat cu 27 de puncte, si avea doar sanse teoretice la titlu, deoarece Stiinta Timisoara mai avea 2 meciuri de disputat, si cu 3 puncte ar fi iesit campioana. Studentii, pentru ca atunci majoritatea jucatorilor echipelor Stiinta erau intr-adevar studenti, au pierdut la Bucuresti meciul cu Progresul, cu incredibilul scor de 7-0. Acest eveniment s-a dovedit a fi decisiv, timisorenii distrugandu-si golaverajul, iar Petrolul va lua titlul cu cel mai bun golaveraj prin impartire, CCA si Stiinta Timisoara avand un golaveraj mai slab, dar tot 27 de puncte. Echipele clasate pe locurile 4 si 5, Progresul si Jiul, ambele invingand Petrolul in retur, vor termina la numai 1 punct de ploiesteni.
in decembrie 1957 echipa si-a schimbat numele in Petrolul. Iarna anului 1957-58 a insemnat pentru foarte multe echipe schimbarea denumirii, uneori revenindu-se la nume traditionale: Rapid, Jiul. Echipa din Ploiesti revine la un nume purtat de stramosul bucurestean in 1948-49, dar a pastrat acest nume pana astazi, un singur an echipa numindu-se FC Ploiesti (1992) din cauza refuzului companiei Petrom de a sustine echipa in acel an.
Toamna lui 1958 a insemnat pentru Petrolul debutul in Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de est, Wismut Karl Marx Stadt, s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (4-2), a castigat la Ploiesti, 2-0, dar va pierde al treilea meci, la Kiev, cu 4-0. Pe atunci nu se folosea departajarea prin lovituri de la 11 metri sau departajarea dupa golurile marcate in deplasare.
1958 a fost un an slab pentru Petrolul, echipa terminand turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur ii vor aduce echipei locul 1 si al doilea titlu consecutiv (1958-1959). Cupa Campionilor aduce lui Petrolul o echipa vieneza, Wiener SK, iar, desi acestia nu au putut marca pe propriul teren, au facut-o pe stadionul Petrolul (1-2 pentru ploiesteni). Au urmat doua titluri pentru echipa CCA Bucuresti, Petrolul avand evolutii de mijlocul clasamentului.

Perioada de dupa titluri

Turul campionatului 1961-1962 este inceput de petrolisti cu un 6-2 in capitala, invinsa fiind campioana en-titre, CCA. Toamna anului 1961 a fost din nou una fericita pentru ploiesteni, care s-au mentinut in cursa pentru titlu, ajungand pe primul loc in ultima etapa a turului. Returul a inceput, insa, cu revansa “militarilor” la Ploiesti, echipa bucuresteana numindu-se acum Steaua. Au urmat inca doua infrangeri in deplasari, si visul unui nou titlu s-a destramat, acesta ducandu-se pentru a doua oara in Stefan cel Mare. 1962 a insemnat debutul in Cupa oraselor targuri, Petrolul fiind prima echipa romaneasca care a jucat in aceasta competitie, preluata si redenumita Cupa UEFA, din 1971. Tot in 1962 s-a inregistrat cea mai buna participare romaneasca in aceasta competitie pentru viitorii 20 de ani, Petrolul eliminand Spartak Brno (4-0 la Ploiesti) si selectionata orasului Leipzig dupa 3 meciuri, ultimul jucat la Budapesta. Adversarul din sferturi a fost Ferencvaros, care a eliminat Petrolul (0-2 la Budapesta, 1-0 la Ploiesti). Petrolul s-a despartit pentru totdeauna la 14 iulie 1963 de Constantin Tabarcea, jucator care s-a prabusit pe terenul din Ploiesti, in minutul 14, in ziua de 14 iulie 1963, in ultima etapa disputata cu Dinamo Bacau, la scorul de 0-0. Bacauanii au pierdut acel meci cu 4-0, iar peste o saptamana Petrolul a cucerit Cupa Romaniei, intrecand nou-promovata Siderurgistul Galati cu 6-1. Ilie Oana implinea atunci 11 ani pe banca tehnica a echipei din Ploiesti, iar Traian Tomescu promova pentru a doua oara Galatiul in prima divizie. Gloria generatiei lui Mircea Dridea era in scadere si nimeni numai credea ca Petrolul va ajunge campioana, cu atat mai mult cu cat Ilie Oana a plecat la echipa nationala (1965), iar Petrolul a fost preluata de un antrenor tanar, Constantin Cernaianu. Dinamo cucerea in 1965 al patrulea titlu consecutiv, Rapid Bucuresti fiind principalul lor rival.

Ultimul titlu

Petrolul a debutat in august 1965 in “Divizia A” cu doua victorii, dar a cedat pasul giulestenilor, care aveau 19 de puncte dupa 11 mecuri, si 5 puncte avans fata de ploiesteni. Numai 4 meciuri au mai jucat petrolistii si au trecut pe primul loc, iar la 31 martie 1966, golul din corner marcat de Virgil Dridea in poarta Rapidului i-a scos pe acestia din lupta pentru titlu, Petrolul terminand campionatul cu 6 puncte avans si un scor rusinos in ultima etapa la Cluj.
12 octombrie 1966 a ramas in istorie ca data in care Liverpool F.C. a fost intrecuta de o echipa romaneasca, aceasta fiind campioana Romaniei, Petrolul. Dupa 0-2 la Liverpool, Petrolul castiga cu 3-1 acasa si ii obliga pe campionii Angliei (tara a carei nationala era campioana mondiala) sa joace un al treilea meci, pe stadionul Heysel din Bruxelles. Deplasarea a fost grea pentru ploiesteni, care au primit doua goluri in prima repriza. De atunci si pana astazi titlul n-a mai ajuns la Ploiesti, iar dupa mai putin de 8 ani Petrolul avea sa ia calea diviziei secunde.

O perioada de declin

Dupa varful de forma, la Petrolul a inceput declinul si, desi a mai ramas multi ani in prima divizie, doar cupa din 1995 le-a mai adus aminte suporterilor sai de anii de glorie. In 1970, Petrolul a terminat turul pe locul 2, pozitie ratata in retur. 1969-70, 1971-72 au fost sezoane in care Petrolul a fost la un pas de retrogradare. Dupa o “resuscitare” datorata lui Ilie Oana (1972-1973, penultimul loc 1 ocupat dupa etapa a 5-a, locul 4 la sfarsitul turului), anul 1973 a fost destul de slab. in 1974 ploiestenii au suspectat un blat intre FC Arges Si CFR Cluj, in favoarea ceferistilor, au incercat sa stimuleze pe gazde, dar autoritatile au aflat, si echipa a retrogradat discret, dupa ce in 1963 Prahova si Carpati Sinaia au fost retrogradate de FRF pentru aranjamente in divizia B. Ajunsa in “B”, fotbalistii mai valorosi (Crangasu, Ramureanu) au plecat si, dupa 3 etape, echipa era pe ultimul loc. Si-a revenit, dar antrenorii locali nu au avut valoarea lui Ilie Oana, plecat si el la Iasi, apoi la Craiova.
La sfarsitul anului 1975, Petrolul il aduce antrenor pe Valentin Stanescu si echipa incearca promovarea, dar pierde un joc acasa cu FC Braila, iar dupa meci suporterii si-au aratat nemultumirea fata de arbitrajul lui Dinulescu, aruncand cu diverse obiecte din tribune. FCM Galati si-a intarit atunci porecla de formatia “ABBA”, promovand si picand peste un an. in schimb, Petrolul are un tur de exceptie, cu 15 victorii si 2 egaluri in 17 meciuri si termina pe locul 1B in 1977, la mare distanta de locul 2 ocupat de Metalul Plopeni. Numai ca jucatorii nascuti pe meleagurile prahovene nu au avut suficienta experienta, iar sfarsitul campionatului 1977-78 i-a gasit pe locul 17. Promovarea imediata le-a fost barata de Viitorul Scornicesti, promovata din Divizia C dupa un “senzational” 18-0 cu echipa clasata pe 15, in timp ce Flacara Moreni castiga cu 2-1, la aceeasi ora, un meci cu Rova Rosiori.
Nici 1979-80 nu a fost prea bun pentru ploiesteni, Rapidul si Progresul s-au duelat pentru locul 1, iar “arbitru” a fost tot Metalul Plopeni, care a castigat la Bucuresti cu Rapidul si a pierdut la Progresul. in 1980, Petrolul l-a adus antrenor pe Traian Ionescu, iar cei din Targoviste l-au luat pe Dobrin, care a fost mai bun, astfel incat Petrolul a mai ramas un an in B. In 1982, dupa 4 ani in a doua liga, sau 7 din 8, Petrolul depasea Rapidul si revenea in A.
Au urmat ani plini de emotii, evitarea retrogradarii fiind in actualitate la aproape fiecare joc. 1983-84 trimite din nou pe Petrolul in divizia B, dar promovarea vine dupa o victorie la Galati cu Dunarea, fosta FCM. in 1987 Petrolul isi ia un alt antrenor, fost jucator al echipei din anii de glorie. Numai ca Moldoveanu nu avea la Petrolul nici jucatorii Stelei, nici pe cei ai lui Liverpool, si echipa ia din nou calea diviziei B. Septembrie 1988 aduce pe fotoliul de presedinte pe Ion Radu, ajutat de Mihai Cristache. Cei doi au fost in repetate randuri criticati de presa postrevolutionara, dar au reusit cateva performante ca pe vremea lui Mircea Dridea si a lui Mihai Ionescu. Petrolul promoveaza in 1989 si termina pe 4 in 1990, scapata si de concurenta echipei Victoria Bucuresti, club desfiintat dupa Revolutia din 1989.

Anii 90

1990 aduce locul 4 pentru Petrolul, care ajunge si in semifinala cupei, pierduta la scor in fata Stelei. In cealalta semifinala, Dinamo elimina Craiova, desi spectatorii ii cereau portarului Crisan sa apere ca Duckadam. Totusi, Petrolul, Craiova si Timisoara vor participa in Cupa UEFA, Petrolul avand parte de finalista 1990 a Cupei Cupelor, Anderlecht, care a castigat atat la Bruxelles, cat si la Ploiesti.
Prezenta in Cupa UEFA a devenit un vis, aproape in 1992, mai departe in ceilalti ani. in 1992 multele SA-uri care traiau din petrol nu au mai dorit sa intretina echipa si aceasta a renuntat la numele de Petrolul, luand numele altei echipe disparute in 1948: FC Ploiesti. Numele “Petrolul” a revenit in 1993, antrenor este numit Ion Marin, format ca antrenor la Flacara Moreni.
Acesta a reusit sa aduca la Ploiesti Cupa Romaniei in 1995, jucand impotriva Rapidului si reusind sa castige in urma loviturilor de la 11 metri, transformand 5 lovituri din 5.

Anii 2000

Petrolul intra tot mai mult sub patronajul presedintelui sindicatelor din Petrom, Liviu Luca, si ploiestenii au un varf de forma la sfarsitul turului 2000-2001, terminat pe locul 2. A urmat, insa, prabusirea. In 2002 Petrolul retrogradeaza. Ploiestiul, care a avut 2 echipe in divizia A in perioada 1998-2002, a ramas in A numai cu Astra, care nu a avut nicio prezenta in campionatul divizionar pana in 1992.
“Petrolistii” promoveaza inapoi in prima liga in 2003, insa la doar o luna de la promovare, conducerea clubului anunta ca finantarea este sub semnul intrebarii. in mai putin de 30 de zile fanii au fost anuntati ca intre ASFC Petrolul Ploiesti si Astra Ploiesti va avea loc o fuziune. Insa se intampla, de fapt, altceva: Astra Ploiesti isi schimba numele in Petrolul Ploiesti, iar in iulie 2003 ASFC Petrolul Ploiesti este dezafiliata de la FRF, ramanand astfel un loc vacant in prima liga, care este ocupat in cele din urma de Otelul.
Pe data de 28 iulie 2003, prin Hotararea 4833 a Tribunalului Prahova, SC Sport Club Astra SA Ploiesti isi schimba denumirea in SC FC Petrolul SA Ploiesti, avandu-i la conducere pe Florin Bercea si pe Ioan Niculae. S-a ales aceasta varianta pentru ca, la acea vreme, ASFC Petrolul Ploiesti era o asociatie nonprofit, iar conform Legii sportului, ar fi trebuit sa se transforme in SA, iar o fuziune cu Astra Ploiesti si formarea unei noi societati ar fi durat cel putin sapte luni. O perioada buna de timp, “lupii galbeni” au incurajat echipa din prima liga, fiind convinsi ca a avut loc o fuziune prin absorbtie.
La sfarsitul sezonului 2003-2004, SC FC Petrolul SA (fosta Astra) retrogradeaza, iar din cauza unor divergente la nivelul conducerii, Ioan Niculae renunta la cele 50 de procente pe care le detinea in cadrul clubului, acestea ajungand la Liviu Luca, Florin Bercea si Edi Alexandru. Niculae cumpara in 2005 formatia International Pitesti, din liga a III-a, pe care o redenumeste “Astra”. in 2007, isi schimba numele in CSM FC Ploiesti, apoi, dupa promovarea din 2009 in prima liga, echipa revine la numele de traditie, Astra Ploiesti.
in 2006, conducerea clubului Petrolul motivand si lucrarile de la Stadionul “Ilie Oana”, decide ca jocurile de acasa sa le dispute pe arenele de la Moreni si Mogosoaia.
Pe 12 octombrie 2006, suporterii organizeaza in centrul Ploiestiului mitingul “Petrolul este al nostru”, dupa ce timp de trei saptamani au strans aproape 15.000 de semnaturi pentru ca echipa sa fie preluata de primarie si sa revina pe Stadionul “Ilie Oana”.

Un nou inceput

In 2009 echipa este preluata de catre primaria Ploiestiului iar Valeriu Rachita este reconfirmat in functia de antrenor principal. in sezonul 2010-2011, Petrolul isi joaca meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Conpet, din Strejnic, datorita lucrarilor de constructie la noul stadion “Ilie Oana” iar la sfarsitul aceluiasi sezon promoveaza in Liga I.
Ajunsa din nou in Liga I dupa o pauza de 9 ani, Petrolul isi disputa primele meciuri de acasa la Buzau, iar din luna august joaca pe noul stadion “Ilie Oana”.”[2], terminand sezonul 2011-2012 pe locul 14.
La finalul aceluiasi sezon, patronul echipei Universitatea Cluj, Florian Walter, confirma zvonurile potrivit carora ar renunta la echipa de sub Feleac pentru preluarea Petrolului, din cauza unor promisiuni pe care autoritatile clujene nu le-au respectat. Pentru inceput, desi nu este trecut in acte la clubul prahovean, el muta aproape in totalitate lotul lui “U” Cluj la Ploiesti. Jucatorii semneaza cu Petrolul, insa clubul universitar nu primeste nici un leu de pe transferurile acestora. Abia la sfarsitul lunii iulie 2012, Florian Walter isi intra oficial in atributii la Petrolul Ploiesti, dupa ce trece actiunile de la clubul Universitatea Cluj pe numele prietenului sau, Ioan Marginean.