Share Button

EDIŢIA 1950

RETROGRADARE DRIBLATĂ ÎN ULTIMA ETAPĂ

După sărbătorile de iarnă, în prima decadă a lui ianuarie 1950, clubul sportiv „Competrol” îşi schimba sediul de pe strada General Budişteanu, nr. 11 bis, pe strada Batiştei, nr. 6. Antrenamentele din cadrul pregătirii de iarnă au fost efectuate la baza sportivă proprie de la Mogoşoaia. Antrenorul Nicolae (Colea) Vâlcov îşi supusese elevii la un ciclu de patru antrenamente săptămânale completate cu câte un joc amical în fiecare duminică. La nivelul lotului petrolist fuseseră făcute schimbări însemnate. Între timp, părăsiseră lotul definitiv P. Badea,Gheorghe Bărbulescu,Valeriu Călinoiu,Virgil Mărdărescu şi Gheorghe Popovici. Vârful Constantin Popescu plecase, şi el, în vara lui 1949, la Dinamo Bucureşti, dar numai pentru exact doi ani, după care avea să revină la clubul petrolist. La plecarea sa, clubul se numea Petrolul, iar la revenire purta denumirea de Flacăra. La capitolul noilor achiziţii figurau: Ion Alecsandrescu (de la CSC Armata Bucureşti), Gheorghe Lăzăreanu (venit de la Dinamo) şi portarul Petre Stamate. Acestora li se alăturau Virgil Constantinescu, Constantin Garbelotti, Gheorghe Toma, Ion Ungureanu şi Ion Zaharia, promovaţi de la echipa de juniori, campioana României. Portarul Ioan Negru se reîntorcea la echipă după doi ani petrecuţi la Rapidul giuleştean.

Clubul avea să poarte denumirea de „Competrol” până la începutul lunii martie 1950, când comuniştii au impus program divizia adenumirea „Partizanul” tuturor echipelor din industriile petrolieră şi de minerit. Prima menţiune a noii denumiri a apărut în ziarul „Sportul Popular” odată cu publicarea programului primelor două etape ale turului diviziei A.În primăvara anului 1950, concomitent cu adoptarea sistemului competiţional sovietico-nordic de disputare a campionatului de-a lungul unui an calendaristic, se modifica şi numărul competitoarelor în ambele eşaloane divizionare. Astfel, divizia A urma să aibă 12 competitoare în loc de 14. Pentru aceasta, retrogradau direct ultimele patru clasate la finalul ediţiei 1948/49 (Gaz metan Mediaş, Metalul Bucureşti, precum şi clujenele CSU şi CFR). Locul acestora a fost luat de cele două echipe venite din divizia B (Locomotiva CFR Sibiu şi Metalul Reşiţa). Majoritatea grupărilor prim-divizionare, asemenea clubului petrolist, şi-au schimbat denumirea avută în toamna anului 1949, după cum reiese lecturând nota de sub clasamentul final.

Campionatul a debutat la 19 martie. În primele două etape, Partizanul a avut de dat piept cu ambele nou-promovate. Mai întâi, acasă, cu Metalul Reşiţa. După ce au condus la pauză, cu 3-1, în mai puţin de un sfert de oră de la reluare amfitrionii erau egalaţi dintr-un ofsaid. Au reuşit desprinderea pentru cele două puncte imediat, după numai patru minute. Să amintim echipa care a susţinut pentru prima dată un meci oficial sub numele de Partizanul: Ioan Negru Ioan Drăgan, Gheorghe (Gică) Andrei Mihai Flamaropol, Gheorghe Petrescu, Alexandru Torjoc Ilie Oană, Florea Fătu, Valeriu Neagu, Eugen Iordache, Florian Marinescu. În deplasarea din urbea copilăriei lui Ilie Oană, căpitanul petroliştilor, meciul cu Locomotiva sibiană s-a încheiat cu o remiză, rodul a câte unui penalty transformat de fiecare grupare, dar şi a şansei care le-a surâs bucureştenilor. Oaspeţii punctau cu două minute înaintea odihnei, iar ceferiştii la numai 10 minute după reluare, însă sibienii au trimis de două ori mingea în bară.

„Roş-galbenii” erau pe poziţia a III-a şi urma partida de acasă cu CCA-ul aflat pe a II-a treaptă a podiumului graţie cca, partizanulunui gol mai puţin primit decât petroliştii. Desfăşurat pe un teren noroios şi plin de băltoace, meciul a fost egal de la început şi până la sfârşit şi nu a fost defel o păcăleală, deşi s-a disputat de 1 aprilie. După 1-1 la pauză, a fost 2-2 la final, fiecare grupare fiind la conducere pe tabela de scor. Remiza îi cobora câte un loc şi pe unii şi pe ceilalţi. La data de 9 aprilie, oamenii preşedintelui Cezar Popescu au disputat, la Arad, jocul cu Flamura roşie locală. Amfitrionii şi-au răzbunat juniorii care pierdeau în urmă cu exact 10 luni titlul naţional. A fost o victorie la scor de neprezentare obţinută într-o singură repriză, prima. La 1-0, petrolistul Alexandru Pricop a nimerit bara. După o săptămână, în etapa a V-a, elevii lui Colea Vâlcov „căzuţi” pe locul al VII-lea, aveau programată confruntarea de acasă cu feroviarii timişoreni, penultimii clasaţi. După şapte minute de foc, gazdele aveau deja un avans de două goluri pe tabelă. În a doua jumătate a reprizei, însă, în decurs de 10 minute, oaspeţii echilibrau balanţa. Şi, după alte 10 minute, dar de la reluare, Florică Fătu îşi mai liniştea suporterii, marcând un gol de două puncte. Înaintea rundei ce marca jumătatea turului, Partizanul bucureştean, cu 6 puncte şi un golaveraj negativ (10:11), era pe poziţia a IV-a, la două lungimi de CCA, neînvinsul lider cu 8 puncte (12:6). După o săptămână, tocmai de ziua sa onomastică, fundaşul Gică Petrescu n-a putut fi de prea mare folos şi „găzarii” erau învinşi de „cheferiştii” Giuleştiului într-un meci considerat în deplasare. Începeau s-o ia la vale în clasament, coborând trei locuri.

După mai bine de o lună de întrerupere a campionatului, au urmat două runde benefice pentru gruparea „roş-galbenă”. A fost, mai întâi, victoria contra celuilalt Partizan al seriei, cel din Petroşani. Confruntarea fusese programată iniţial să se desfăşoare în Capitală, dar s-a disputat la Ploieşti. Mutarea jocului în cel mai mare şi mai puternic centru petrolier al ţării s-a făcut cu scop propagandistic. Oraşul avea echipă de fotbal, dar nu la cel mai înalt nivel (Partizanul din Ploieşti combătea în seria I a diviziei B). Echipa Sindicatului petroliştilor juca, astfel, întâia sa partidă oficială de acasă în urbea „aurului negru”. A fost, de fapt, un preambul la mutarea definitivă ce avea să se producă peste un an şi nouă luni. Dar, să nu anticipăm şi să revenim la întâlnirea cu minerii. A fost un 5-2 clar, de bun augur, semn că locul Petrolului era la Ploieşti. Succesul a fost conturat în finalul primului mitan. În minutul 42 tabela indica 1-1. Cu o frecvenţă de metronom, gazdele au punctat din minut în minut şi astfel scorul pauzei arăta un 4-1, de necrezut cu câteva minute în urmă. După cel de la Ploieşti, cel mai bun meci al turului a fost cel de la Oradea, cu localnicii de la Progresul ICO, liderul momentului, cu 11 puncte şi cu un golaveraj de 11:6. Se întâmpla în patra zi de cireşar, în cadrul rundei a VIII-a. Contrar tuturor previziunilor, oaspeţii luau avans pe tabelă după un sfert de oră de la fluierul de start. Gazdele şi-au spus că e doar un simplu foc de paie atunci când au egalat după 10 minute. Odihna le găsea pe combatante la egalitate pe tabela de scor. La nici 10 minute de la reluare, Ilie Oană le dădea flăcăilor de pe Crişuri neplăcuta veste a detronării. Golul egalării, venit din penalty, spre final, a fost tot ce au mai putut realiza amfitrionii. „Partizanii” erau acum pe poziţia a V-a, cu 9 puncte (golaveraj 17:16), la trei puncte în urma tandemului din vârf CCA (16:8) – Progresul ICO (13:8) şi la şase de ultimi clasaţi, ortacii din Petroşani (13:25). După acea remiză nesperată dar muncită, deşi trecuseră sărbătorile Pascale, petroliştii aveau să intre în „post negru” de puncte, până la finalul turului (25 iunie). Nu au mai cucerit vreun punct în ultimele trei runde. A fost, pentru început, un 3-4 în deplasare, cu Dinamo.

dinamo, partizanul, petrolul

Nu ar trebui trecută cu vederea spectaculozitatea acelei confruntări, mai cu seamă a primului sfert de oră, când cei petimisoara, partizanul, petrolulste 10.000 de privitori de pe stadionul „Republicii” au gustat din plin cele patru goluri marcate, unul mai spectaculos decât altul. I-a urmat un 2-3, acasă, cu CSU Timişoara, şi un 1-4, la Târgu Mureş. Petroliştii încheiau turul pe locul al X-lea, cu 9 puncte (golaveraj 23:27). Se aflau la numai două lungimi de „lanterna roşie” sibiană (12:20) şi aveau doar un punct mai mult decât petroşenenii (17:27). Cu toate acestea, atacantul petrolist Ion Alecsandrescu, deşi jucase doar în ultimele cinci etape, conducea ierarhia golgeterilor, cu cele 8 reuşite ale sale din totalul de 23 ale echipei. Nu era singur în vârf, ci împreună cu ex-petrolistul Constantin (Titi) Popescu (Dinamo) şi cu Andrei Rădulescu (Locomotiva Bucureşti).

Ambiţios din fire, mai-marele clubului Partizanul Bucureşti, inginerul Cezar Popescu, nemulţumit de clasarea de la finalul turului, în luna iulie a decis înlocuirea lui Nicolae (Colea) Vâlcov cu un tehnician tânăr, un petrolist cu vechi state de serviciu. Gheorghe (Gică) Bărbulescu era instalat pe banca „suspinelor” după ce vreme de nouă ani fără întrerupere a apărat culorile clubului în 78 de jocuri oficiale.

Returul, care a început la 13 august, avea acelaşi program de disputare din tur, ca succesiune a etapelor. Petroliştii s-au deplasat la Reşiţa, unde au fost îngenuncheaţi pe finalul jocului. Două goluri primite în tot atâtea minute au hotărât destinaţia punctelor, chiar dacă micuţul căpitan Ilie Oană marca cel mai frumos gol al meciului. Înfrângerea suferită în Valea Domanului îi menţinea pe „partizanii” bucureşteni pe acelaşi loc al ierarhiei, numai că erau egalaţi la puncte de urmăritoarele sale, performerele rundei. Locomotiva Sibiu învingea ocupanta locului al III-lea, Progresul ICO Oradea, cu 2-0 (1-0), pe malul Cibinului, iar minerii, şi mai surprinzător, izbuteau o remiză mare chiar în fief-ul liderului: ITA Arad – Partizanul Petroşani 2-2 (1-2). Înaintea celor trei se aflau târg-mureşenii, care adunaseră 10 puncte (17:21). Pentru elevii lui Gică Bărbulescu, până mai ieri foşti coechipieri, a urmat o serie de trei rezultate de egalitate. Mai întâi, a fost un 1-1 (0-0), în Capitală, cu sibienii (penultimii clasaţi), după ce gazdele au deschis scorul la o oră de la fluierul de start. Tot în aceeaşi zi, târg-mureşenii au remizat (2-2), acasă, cu feroviarii Giuleştiului, după ce oaspeţii aveau două goluri avans la pauză, iar la Petroşani, minerii erau înfrânţi, cu 2-3 (1-2), de ceferiştii bănăţeni. Au urmat un alt 1-1 (1-1), cu cei de la CCA (joc considerat în deplasare), şi un preţios 2-2 (2-1), în Capitală, cu liderul arădean. Cele trei remize consecutive au plasat gruparea petrolistă pe locul al XI-lea al ierarhiei, cu 12 puncte (golaveraj 28:33), la egalitate cu „partizanii” din Valea Jiului (25:33) şi la un punct în urma feroviarilor sibieni (20:24) şi a celor târg-mureşeni (23:26). Ocupanta ultimei trepte a podiumului, Locomotiva Timişoara, avea 16 puncte (25:19). Lupta pentru evitarea ultimelor două locuri, cele retrogradabile, devenea tot mai crâncenă. Zece grupări se înghesuiau pe o distanţă de patru puncte. Prima zi de octombrie a fost ziua înfrângerii ruşinoase de pe malurile Begăi. Ceferiştii, aflaţi pe podium, îi ciuruiau pe băieţii preşedintelui Cezar Popescu. După ce la pauză aveau un liniştitor scor de forfait, gazdele îşi dublau avantajul în mai puţin de un sfert de oră de joc. Rezultatul final, unul de polo, îi afunda pe petrolişti în mlaştina ierarhiei. Victoria la limită obţinută în dauna giuleştenilor i-a urcat pe „găzari” pe poziţia a XI-a (golaveraj 32:40), la egalitate de puncte cu petroşenenii (26:34) şi sibienii (24:30), care îi încadrau în ierarhia la zi. Succesul nu avea să fie prea multă vreme savurat pentru că era urmat de un nou eşec sever, tocmai în faţa unei contracandidate din lupta pentru supravieţuire, echipa din Valea Jiului. A fost meciul în care Ion Zaharia a debutat în tricoul petrolist, viitorul incisiv centru atacant dovedindu-se unul de temut pentru portarii adversarilor.

negru, portar, partizanul, petrolul

Mai erau de disputat patru etape. Discipolii lui Gică Bărbulescu aveau 14 puncte (golaveraj 32:43) şi priveau ierarhia de jos în sus. De jos de tot. Deasupra lor, studenţii de pe Bega, cu 15 puncte dar cu un joc în minus, Sibiul, Petroşanii, Reşiţa, Dinamo (un meci mai puţin) şi Târgu Mureşul, cu câte 16 puncte, tremurau toate. Cele două egaluri de luptă, ambele acasă (1-1, cu orădenii, şi 2-2, cu Dinamo), nu îmbunătăţeau prea mult situaţia, urcând echipa pe penultimul loc, la egalitate de puncte cu metalurgiştii reşiţeni (34:45) şi cu ceferiştii sibieni (25:30), lăsând în urmă, la golaveraj, doar pe flăcăii din Valea Domanului. Situate deasupra celor trei grupări aflate la coada clasamentului, încă mai aveau emoţii: Dinamo Bucureşti, cu 17 puncte (36:43), Locomotiva Târgu Mureş, cu 18 (30:33), şi Partizanul Petroşani, cu 19 (29:34). Toate cele şase grupări implicate în lupta pentru evitarea retrogradării îşi făceau tot felul de calcule pentru că intra în discuţie şi „morişca” jocurilor directe: Dinamo cu Sibiul şi Reşiţa, Sibiul cu Petroşanii şi petroliştii cu târg-mureşenii. Înfrângerea de la Timişoara, venită în penultimul minut de joc, i-a desemnat pe coechipierii lui Ilie Oană ca deţinători ai nedoritei „lanterne roşii”. Chiar dacă „roş-galbenii” se aflau la egalitate de puncte cu sibienii, aceştia din urmă păstrau avantajul golaverajului (28:37, faţă de 36:48), în ciuda înfrângerii suferite în Capitală, în faţa dinamoviştilor. Deasupra lor, cu două puncte mai mult, se situau reşiţenii (3-1 cu Progresul ICO Oradea) şi târg-mureşenii (1-2 cu Flamura roşie Arad). Petroliştii urmau să dea piept, acasă, cu aceştia din urmă. Era un meci de quitte-ou-double. Amfitrionii s-au impus fără emoţii, cu 3-1, după ce au condus chiar cu scor de neprezentare. Tot atunci, sibienii erau învinşi acasă de petroşeneni, pe final de meci, iar reşiţenii cedau la limită în faţa dinamoviştilor, în Capitală. Şi astfel, jocul rezultatelor avea să-i salveze în ultimul moment pe discipolii lui Gheorghe Bărbulescu, de o retrogradare ruşinoasă. Ar fi fost a doua din istoria clubului. Extrem de importantă pentru salvarea petroliştilor a fost victoria minerilor din Petroşani la Sibiu, la fel cum, peste ceva mai mult de opt ani, tot un succes în deplasare al băieţilor din Vale, în faţa CCA-ului, se va dovedi la fel de important pentru obţinerea de către Petrolul al celui de-al doilea titlu consecutiv de campioană a ţării.

Numărul echipelor înscrise în cursa pentru cucerirea Cupei României era într-o permanentă creştere. Astfel, în ediţia 1950 s-a înregistrat un număr de 198 competitoare.La 2 iulie, în faza şaisprezecimilor de finală, „găzarii” au trecut în deplasare de Mecano-Naval Brăila, echipă din campionatul regional. Un scor de set de tenis luat la unu. Avea să urmeze, în optimi, la 7 septembrie, un meci extrem de disputat şi echilibrat cu Dinamo Bucureşti. Se repeta nu doar acel palpitant 4-3 înregistrat la finalul confruntării din campionat, cu două luni în urmă, ci chiar şi scorul pauzei.

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la info@ploiestiulpatrianoastra.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

 

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.