Categories
Menu
File de poveste – perioada Juventus! Episodul XXIX – CEA DIN URMĂ EDIŢIE „BUCUREŞTEANĂ”
August 13, 2014 Stiri Petrolul Ploiesti

Share Button

EDIŢIA 1951

CEA DIN URMĂ EDIŢIE BUCUREŞTEANĂ 

La fel ca şi precedenta, ediţia de campionat 1951 se desfăşura tot cu 12 competitoare. Retrogradaseră Locomotiva Sibiu şi Metalul Reşiţa, locurile fiindu-le luate de Dinamo Oraşul Stalin (Braşovul din prezent) şi Ştiinţa Cluj, câştigătoarele celor două serii ale diviziei B.

Lotul petrolist era primenit cu nu mai puţin de opt jucători: portarii Florea Birtaşu şiPetre Carapeţ, jucătorii de câmpStefan Anatol,Border, Traian Ivănescu, Dumitru Niculae, Daniel Peretz şi Victor Tâlmaciu. În acelaşi timp, portarul GheorgheLăzăreanu, precum şi jucătorii de câmp Ion Alecsandrescu, Constantin Garbelotti, Valeriu Neagu,Ioan Tănăsescu,Gheorghe Toma,Ion Ungureanu şiIon Zaharia plecau la alte echipe. Din retur, lotului petrolist i se alătura şi vârful de atac Constantin (Titi) Popescu, revenit de la Dinamo Bucureşti.

Campionatul a pornit la drum pe 25 martie. Atunci, Partizanul a jucat la Timişoara cu feroviarii localnici, ai căror egali aveau să fie la finalul partidei, după o primă repriză albă. A urmat o serie de patru jocuri în care victoriile au alternat cu eşecurile. Succesele realizate acasă, cu 2-1, în dauna Partizanului Petroşani şi a Progresului ICO Oradea, au fost umbrite de înfrângerile suferite în deplasările cu Ştiinţa Cluj (1-2), respectiv, Dinamo Bucureşti (0-1). La meciul cu petroşenenii, unul cu multe greşeli de arbitraj, gazdele au întors rezultatul în minutele 88 şi 90, după ce oaspeţii deschiseseră scorul cu 13 minute înainte de final. Chiar dacă s-a jucat de 1 aprilie, nu a fost nicio păcăleală că arbitrul ploieştean Gheorghe Dragomirescu, delegat iniţial de federaţie să conducă partida, nu a putut ajunge la stadion, locul său fiind luat de tuşierul Ioan Chiriţescu, cel care a generat dese nemulţumiri ambelor echipe. După cinci runde, oamenii preşedintelui Cezar Popescu se aflau pe locul al VI-lea, cu 5 puncte şi golaveraj 6:6, având o linie de clasament identică cu a feroviarilor timişoreni, contabilizând jumătate din punctajul liderului CCA.

9 aprilie 1951 va rămâne în istoria clubului drept data la care a avut loc o altă schimbare a numelui, fiind adoptată denumirea „Flacăra”. partizanulAceasta era cea de-a cincea schimbare a denumirii, de la înfiinţare. Avea să fie şi ultima din perioada în care gruparea şi-a desfăşurat activitatea în Capitală. Mai este de reţinut faptul că toate aceste schimbări au survenit după cea de-a doua conflagraţie mondială, atunci când echipa avea numai statutul de prim-divizionară. Ultima partidă în care formaţia petrolistă a mai purtat numele Partizanul, a fost cea de sub Dealul Feleacului. Atunci, antrenorul Gheorghe Bărbulescu i-a folosit pe: Ioan Negru Ioan Drăgan, Gheorghe Petrescu, Florian Marinescu Alexandru Torjoc, Dumitru Pepelea Ilie Oană, Eugen Iordache, Florea Fătu, Mihai Flamaropol, Border. Noii denumiri a clubului, petroliştii îi făceau „safteaua” după o săptămână, când s-au impus în Capitală în faţa orădenilor cu următorul „11”: Ioan Negru Ioan Drăgan, Gheorghe Petrescu, Florian Marinescu Mihai Flamaropol, Alexandru Torjoc Ilie Oană, Florea Fătu, Alexandru Pricop, Eugen Iordache, Border (Daniel Peretz).faza din meciul Flacara - Locomotiva Buc

Etapa din 6 mai, cea de la mijlocul turului, le aducea discipolilor lui Gică Bărbulescu prima înfrângere de acasă. Cine avea să le facă „pocinogul”? Ceferiştii giuleşteni, aflaţi pe ultima poziţie a ierarhiei, fără niciun punct, cu un golaveraj de 6:15, pierduseră deja trei partide pe propriul teren. Succesul repurtat în dauna petroliştilor într-un meci considerat „afară” avea să îi salte pe feroviari un loc, făcând rocadă cu Ştiinţa Timişoara, penultima clasată, cu un singur punct în cont (4:18). Cu cele 5 puncte (6:8) adunate, „roş-galbenii” coborau pe locul al VIII-lea, la egalitate cu târg-mureşenii, clujenii, braşovenii şi arădenii, care îi încadrau în grupuri de câte două echipe, ordinea fiind dată, fireşte, de golaveraj. Eşecul în faţa giuleştenilor a fost uitat în urma confruntării cu arădenii, în fief-ul textiliştilor, acolo unde „găzarii” au realizat o remiză albă, muncită din greu. Tot cu multă sudoare a fost cucerită şi victoria de acasă, din runda a VIII-a, cu studenţii bănăţeni, nevoiaşii seriei, care au izbutit şi ei o remiză albă, dar acasă, cu omologii lor din Cluj. Timişorenii abordau meciul din Capitală cu gândul la „ciupeală”. Pe acest considerent aveau să şi deschidă scorul în minutul 25. Gazdele au egalat repede, după nouă minute. Desprinderea a venit greu, spre final.

A urmat, la 10 iunie, deplasarea de la Braşov, care s-a dovedit, finalmente, o simplă excursie. În acelaşi minut (25) oaspeţii înscriau de două ori! Numai că Mihai Flamaropol, un obişnuit al golului, venise în sprijinul apărării şi, din păcate, greşea poarta! Bucureştenii aveau să depăşească şocul. După numai şase minute marcau din nou, de astă dată în poarta care trebuia, pentru avantajul oaspeţilor pe tabela de scor, la pauză. În actul secund, însă, amfitrionii au marcat de două ori, trecându-şi, astfel, în cont ambele puncte. La 3-2, meciul a devenit dur, iar în minutul 83, Ilie Oană şi Dan Sârbu au fost eliminaţi pentru lovire reciprocă. Era pentru prima dată în bogata şi frumoasa-i carieră a căpitanului petrolist când acesta „fluiera în biserică”. Ultimele două runde ale turului au sporit zestrea oamenilor preşedintelui Cezar Popescu, care mai acumulau trei puncte (0-0, în deplasare, cu CCA, şi 4-0, acasă, cu Locomotiva Târgu Mureş). Cu acestea, Flacăra termina turul pe locul al VII-lea, cu 11 puncte (golaveraj 14:12). Era exact la jumătatea distanţei dintre fruntaşa ierarhiei, CCA – 19 puncte (24:5), şi codaşa Locomotiva Bucureşti – 3 puncte (12:23).

faza din meciul Locomotiva Buc. - Flacara

Returul a debutat la 26 august. Petroliştii au deschis sezonul cu o remiză obţinută acasă cu feroviarii timişoreni. faza din meciul Flacara - Locomotiva TimisoaraA fost un 3-3 cu peripeţii. Bănăţenii au deschis scorul la mai puţin de un sfert de oră de la fluierul de start. La şase minute de la reluare se făcea deja 3-1, după ce amfitrionii marcau de trei ori la rând. Era aşteptată o victorie confortabilă. Numai că oaspeţii nu au fost de acord cu scenariul. La mijlocul actului secund au punctat de două ori în cinci minute. Şi astfel plecau din Capitală cu un punct mare de tot. Pentru „roş-galbeni” a urmat un alt egal (1-1), reuşit la Petroşani, după care avea să vină şi prima victorie petrolistă a toamnei. A fost un 4-2 (2-0), acasă, în faţa studenţilor clujeni după ce, la un moment dat, gazdele au avut un avans de patru goluri. Dar, în minutul imediat următor, oaspeţii punctau, iar după alte două minute aveau să recidiveze, reducând handicapul la două goluri. Cu 15 puncte (golaveraj 22:18), elevii lui Gică Bărbulescu urcau pe treapta a IV-a, la doar două lungimi de ultima treaptă a podiumului, ocupată de orădeni. Etapa a XV-a programa jocul direct dintre cele două echipe în urbea de pe Crişul Repede. La pauză a fost 2-2, după ce în minutul 42 era 1-1. Gazdele au fost mereu la conducere pe tabela de scor. Primul minut al actului secund aducea o nouă modificare a scorului. Amfitrionii erau pentru a treia oară în avantaj şi aşa a încremenit tabela până la fluierul final. Runda de la jumătatea sezonului de toamnă avea să aducă petroliştilor un nou eşec. A fost un 2-4, acasă, cu Dinamo Bucureşti, aflată în postura de vicelider. La mijlocul returului, Flacăra era pe locul al VII-lea, cu aceleaşi 15 puncte (golaveraj 26:25). Avea cu patru puncte mai mult decât târg-mureşenii (19:27) şi decât studenţii bănăţeni (11:26), aflaţi pe poziţiile a X-a şi, respectiv, a XI-a. Au urmat două jocuri care au mărit zestrea de puncte cfaza din meciul Flacara - Stiinta Timisoarau încă trei, cu efect imediat clasarea pe treapta a V-a cu patru etape înainte de căderea cortinei. Remiza albă din Giuleşti, obţinută în fief-ul „cenuşăresei” campionatului, Rapidul, numit Locomotiva în acest an, a fost urmată de succesul zdrobitor, din Capitală, cu 4-1 (2-0), în dauna campionilor în exerciţiu, arădenii de la Flamura Roşie. După mai puţin de o oră de joc, tabela indica un neverosimil 4-0. După 2-0 la pauză, gazdele marcau două goluri în tot atâtea minute.

Odată scăpaţi de frisoanele retrogradării, oamenii preşedintelui Cezar Popescu au mers, pe 14 octombrie, la Timişoara, în… excursie. Altfel nu s-ar explica usturătoarea înfrângere, 1-5 (0-3), pe terenul penultimilor clasaţi, studenţii de pe Bega. Oaspeţii marcau golul onoarei după ce deja încasaseră o mână de goluri. Victoria la limită obţinută apoi, în Capitală, cu braşovenii (2-1), nu dregea prea mult busuiocul, câtă vreme avea să-i succeadă o nouă înfrângere dureroasă, în faţa liderului la zi, CCA, într-un meci considerat acasă pentru „roş-galbeni”. Echipa armatei a făcut efectiv instrucţie cu petroliştii, administrându-le o jumătate de duzină de goluri, cât un set de tenis luat la zero. Înaintea ultimei runde, Flacăra avea 20 de puncte (golaveraj 33:38) şi ocupa poziţia a VI-a, la egalitate cu ceferiştii bănăţeni (26:33). Deja era scăpată de grija retrogradării. Studenţii timişoreni şi feroviarii giuleşteni, ultimele clasate, aveau câte 15 puncte, iar deasupra lor erau târg-mureşenii, cu 16. Runda finală a stagiunii programa jocul cu cei din urmă, la Târgu Mureş. Partida avea o încărcătură aparte pentru gazde. Miza era una imensă pentru ele: evitarea retrogradării. Se juca concomitent cu meciul de sub Podul Grant: Locomotiva – Ştiinţa Timişoara. În Ardeal a fost un succes petrolist, nu fără emoţii, însă. Se repeta, dacă vreţi, istoria înfrângerii din tur, de la Braşov. Un succes aproape în „oglindă”. Dar ce s-a întâmplat? În acelaşi minut 20, gazdele au înscris de două ori! Numai unul din puncte, însă, în poarta care trebuia! După o primă repriză egală, la 10 minute de la reluare, oaspeţii treceau în avantaj. După alte opt minute, gazdele au egalat. Mai treceau alte şapte şi tabela era schimbată din nou de oaspeţi, definitiv de astă dată. Victoria îi clasa, la final, pe treapta a V-a. Succesul petrolist, însă, nu le-a fost fatal amfitrionilor, pentru că în Giuleşti combatantele şi-au împărţit frăţeşte punctele (0-0). Şi tot împreună luau calea B-ului.

În această ediţie a Cupei României a fost înregistrat un număr record de competitoare: 454. S-au înscris 418 echipe din campionatele locale, cărora li s-au alăturat cele 36 de formaţii divizionare A şi B.Pentru gruparea petrolistă, parcursul din a doua competiţie a ţării s-a oprit în faza sferturilor de finală. Primul tur al competiţiei a însemnat, la 27 iunie, o deplasare la Piteşti. Flacăra avea de luat o revanşă. Cu trei ani şi trei luni în urmă era eliminată, încă din primul tur, de o divizionară secundă. Acum era tot divizionară B, dar nu se mai numea Ţesătoria Română, ci Flamura Roşie. Aceeaşi Mărie, doar pălăria schimbată. A fost un sec 3-0 pentru bucureştenii care „închideau robinetul” golurilor încă din minutul 25. După o săptămână, la 4 iulie, au urmat optimile de finală, acolo unde zeiţa Fortuna nu le-a mai făcut cu ochiul petroliştilor. Aveau de dat piept cu Dinamo Bucureşti, viceliderul primăverii. O altă revanşă de luat. Trebuia răzbunată eliminarea din ediţia precedentă, tot în faza optimilor. La finele unui meci extrem de echilibrat şi de palpitant, petroliştii s-au impus, în timpul regulamentar, cu 3-2, după ce, cu 10 minute înaintea fluierului final, era 2-2. Dinamoviştii reveniseră spectaculos de la 0-2, înscriind golurile în decurs de numai 5 minute. Faza sferturilor de finală i-a scos în cale Flacărei pe Ştiinţa Timişoara, penultima clasată în ierarhia la zi a diviziei A, în singura confruntare a sferturilor dintre două prim-divizionare. Spre surprinderea generală, la 12 septembrie, pe malurile Begăi, s-au impus studenţii. Golul marcat încă din primul minut a însemnat şi golul eliminării petroliştilor.

Această ediţie de campionat, cea de-a 25-a din istoria clubului, avea să fie cea de pe urmă în care „domiciliul” a fost în Bucureşti. La începutul lunii martie a lui 1952, clubul petrolist avea să fie mutat în urbea „aurului negru”, acolo unde îi era de fapt locul. La el acasă. Mutarea clubului din capitala ţării în capitala petrolului, nu a fost una opţională a căpeteniilor grupării, ci a fost o decizie a conduceri comuniste a vremii, care a obligat clubul Flacăra să facă acest pas. Gurile rele cleveteau că mutarea fostului Juventus din Capitală ar fi fost dorinţa expresă a conducătorului politic al regiunii Ploieşti, venit de la răsărit, un împătimit de fotbal, trimis de „tătuca” Stalin. Decisiv în luarea hotărârii respective în plan politic, a fost faptul că Ploieştiul, ca oraş, era centrul unei regiuni aflată în plină expansiune a industriei bazată pe extracţia şi prelucrarea ţiţeiului, iar Flacăra Bucureşti era echipa Sindicatului lucrătorilor din industria de profil.

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la info@ploiestiulpatrianoastra.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Leave a Reply

Name*:

Email*:

Website:

Comment: