Share Button

EDIŢIA 1932/1933

PROMOVAREA ÎN DIVIZIA A

După ratarea promovării, atât conducerea tehnică, cât şi cea administrativă a Juventusului îşi impuseseră, ca o măsură primordială, creşterea forţei ofensive. Pentru aceasta, în vara anului 1932 clubul în albastru-roşu îşi întărea efectivul prin transferarea a trei jucători importanţi. Era vorba despre portarul Traian Belitoreanu, de la Venus, mijlocaşul Gustav Iuhasz şi Ladislau Palmer, ambii de la RGM Timişoara. Ultimul era un atacant pur-sânge, un extrem stânga impetuos, dar şi un marcator de clasă. La Timişoara, timp de un deceniu bătut pe muchie, îşi făcuse din plin datoria, iar referinţele erau dintre cele mai favorabile.

În noul sezon competiţional se revenea la formula de disputare cu doar şase echipe. Celor cinci rămase din precedenta ediţie li se mai alătura gruparea Belvedere, urcată din „Promoţie”. Debutul noii stagiuni era programat pentru 11 septembrie. Cu orgoliul rănit, oamenii preşedintelui Ettore Brunelli debutau cu stângul, deşi erau creditaţi ca principali favoriţi. Pierdeau cu 0-2 în faţa Olympiei, în deplasare. Avea să urmeze un nou pas greşit, de astă dată chiar pe arena „Romcomit”, sub privirile a 1.500 de spectatori veniţi să savureze un spectacol oferit de meciul derby al rundei. Remiza cu evreii de la Macabi (2-2) a fost una de luptă echilibrată. Elevii lui Vogl trăiau din nou coşmarul oborean. Palmer, noua achiziţie juventistă îşi făcea din plin datoria cu o „dublă”, remontând după un rapid 0-1. Încă de la pauză avea să fie consemnat rezultatul din final, unul echitabil după aspectul partidei. 1Lider surprinzător era echipa Voevodul Mihai, care acumulase punctaj maxim (3-2 cu Sportul Studenţesc şi 2-1 cu Belvedere). Pentru flăcăii clubului din bulevardul Regina Elisabeta a urmat, la interval de o lună de la debutul toamnei, întâlnirea cu Sportul Studenţesc. Deşi era programată ca partidă în deplasare, s-a disputat pe arena „Romcomit”. În mod cu totul surprinzător, se înregistra un nou eşec. A fost un 3-4 „ca la teatru”, cu multe peripeţii. După ce studenţii conduceau la pauză cu scor de neprezentare, Gyula Dobo a reuşit o egalare nesperată, printr-o „triplă” de senzaţie. Era bun şi egalul, până la urmă. Numai că, pe final, universitarii şi-au adjudecat toate punctele. La jumătatea turului, cu un singur punct (golaveraj 5-8), juventiştii erau penultimii clasaţi. Seria era condusă acum de Olympia şi Macabi cu câte 5 puncte fiecare, departajate de golaveraj: 11:2, respectiv 12:3. Abia ultimele două runde au arătat adevărata valoare a reprezentanţilor clubului în albastru-roşu. În ciuda faptului că ambele partide le disputaseră pe terenurile adversarelor, terminau triumfători (4-0 cu Voevodul Mihai şi 3-1 cu Belvedere). În ultima rundă a toamnei, într-un inedit derby de clasament, Macabi trecea, pe propriul teren, de Olympia, cu 2-1 asigurându-şi supremaţia sezonului. Cu o zestre săracă, de numai 5 puncte (golaveraj 12:9), Juventus încheia prima jumătate a competiţiei abia pe poziţia a IV-a. Ajunsese la doar două lungimi în urma trio-ului de pe podium, aflat la egalitate de puncte: Macabi (14:4), Olympia (12:4) şi Sportul Studenţesc (10:8). Golgeterul turului era extrema juventistă Ladislau Palmer, cu 6 reuşite.

Duminică, 15 ianuarie 1933, la sediul clubului Juventus, s-a desfăşurat Adunarea Generală ordinară prezidată de preşedintele interimar Ettore Brunelli, şedinţă în care a fost ales următorul Comitet de Conducere: GRIGORE URLĂŢEANU – vicepreşedinte; CONSTANTIN N. CAPŞA – secretar general; CRESPI, CARLO ROMANI, av. CANTUNIARI, portarul DUMITRU BACINSCHI, MATUŞEK, GĂGIULESCU, M. MAYER, HENRY SAMUELLI şi M. SEGALL – membri; L. VĂLEANU şi G. GANY – cenzori; S. NENIŞOR şi P. CROCE – supleanţi. Postul de preşedinte a rămas în continuare vacant.

Tot în cursul lunii ianuarie, nemulţumită de clasarea de la finele turului, conducerea clubului îl instala pe banca tehnică pe orădeanul Ladislau Csillag, cel care lua locul internaţionalului Emerich Vogl.

Ziarul „Gazeta Sporturilor” de luni, 30 ianuarie 1933, a realizat un amplu interviu cu Grigore Urlăţeanu, vicepreşedintele clubului din bulevardul Regina Elisabeta. La început, autorul articolului face o amplă trecere în revistă a activităţii şi realizărilor preşedintelui interimar şi, totodată, fondatorului clubului, Ettore Brunelli. Apoi, urmează dialogul cu vicepreşedintele juventist. Acesta dezbate problema preşedintelui grupării, situaţia echipei de fotbal, precum şi proiectele de viitor ale Juventusului, articolul fiind publicat pe pagina I sub titlul De vorbă cu d. Gr. Urlăţeanu”:

“Vice preşedintele Juventus-ului despre activitatea şi proectele clubului.

 

Clubul Juventus n’are preşedinte. Ultima adunare generală a ales pe vice preşedinte, a ales comitetul de conducere, dar nu şi-a ales preşedintele statutar. De ce? Răspunsul este simplu. De vreme ce d. Ettore Brunelli refuză să revină în fruntea clubului, niciunul dintre membrii proeminenţi nu înţelege să încerce măcar, să se instaleze pe fotoliul lăsat vacant de întemeietorul Juventus-ului.

Este un fel de solidaritate mutuală, neexteriorizată decât prin gestul atât de semnificativ al refuzului de a candida pentru o demnitate pe care d. Ettore Brunelli a onorat-o atâţia ani.

Dece nu vrea să revină d. Brunelli ? Mulţi dintre cei cari au urmărit îndeaproape desfăşurarea vieţii noastre sportive în ultimii ani ştiu că fostul conducător al Romcomit-ului şi apoi al Juventus-ului, nu a luat frânele conducerii pentru a-şi face o platformă în viaţa socială, sau pentru anumite satisfacţii, cari – trebue să recunoaştem – atrag pe atâţia în vâltoarea sportului şi mai ales în locurile de frunte.

D. Brunelli, a întemeiat vechiul Romcomit, numai şi numai pentru că iubea sportul şi voia să dea şi altora ocazia să-l iubească în aceiaşi măsură. Altruismul său a mers atât de departe, încât a cheltuit o bună parte din averea sa personală pentruca înjghebarea pe care a condus-o atâta vreme, să corespundă întocmai năzuinţelor sale.

Ce înseamnă Romcomit şi Juventus pentru sportul bucureştean e de prisos să amintim aci. Trebue să arătăm însă că dacă spiritul organizator şi dragostea nemărginită pentru sport a d-lui Brunelli n’ar fi dat roade la vremea lor, e greu de presupus că footballul bucureştean ar fi ajuns la desvoltarea de azi. Prin d. Brunelli s’a clădit prima arenă modernă din Bucureşti şi tot prin d-sa s’a dat prilej spectatorilor să asiste la dispute internaţionale de mare anvergură încă de pe vremea când aspiraţiile noastre pe acest tărâm nici nu îndrăzneau să se înfiripe măcar.

D. Brunelli s’a retras dela conducerea Juventus-ului când a văzut că activitatea sa cinstită nu găseşte primirea pe care o merită în cercurile conducătoare ale football-ului românesc. Adică – cu alte cuvinte – fostul preşedinte a renunţat la o sarcină atât de grea şi de costisitoare în momentul când şi-a dat seama că anumite procedee oficiale nu corespund felului său de a vedea.

Şi cum d. Brunelli n’a râvnit nici odată locuri de conducere în erarhia noastră sportivă pentru a năzui să realizeze pe această cale ceiace nu putea în calitate de preşedinte de club, a preferat să abandoneze opera pe care a înfăptuit-o cu truda atâtor ani, mulţumindu-se să urmărească cu pasiunea aceluiaşi îndrăgostit de sport, izbânzile şi înfrângerile clubului a cărui existenţă se poate confunda cu a sa proprie.

Şi cum d. Brunelli n’a râvnit printre preşedinţii de club n’a putut răspunde d. Brunelli.

În schimb, am avut prilejul să stăm de vorbă cu d. Gr. Urlăţeanu, ales recent vice-preşedinte al Juventus-ului, un tânăr entuziast şi dornic de muncă, unul din pleiada acelora cari se înhamă la desăvârşirea unei opere, conştienţi de răspunderea pe care şi-o asumă.2

 

CĂUTĂM UN PREŞEDINTE

– Situaţia de azi a conducerii <<Juventusului>> este provizorie sau definitivă?

<<Este incontestabil, începe d. Urlăţeanu, că un club trebue să aibe un conducător în persoana preşedintelui, un conducător efectiv şi cu răspundere. Ultima adunare generală n’a ales însă pe preşedinte pentrucă noi căutăm un alt Brunelli. Cum sunt convins că dezideratul nostru este greu de îndeplinit, este dela sine înţeles că vom rămâne deocamdată în formaţia actuală de conducere, formaţie pe care o consider provizorie. Este provizorie făcând bine înţeles abstracţie de zicala franceză care spune că <<singur provizoriul dăinuieşte>>.

 

SITUAŢIA JUVENTUS-ULUI

 

– Cum se explică faptul că Juventus a suferit atâtea decepţii în campionat?

<<E drept, clubul nostru n’a reuşit să facă nimic excepţional în primul tur al campionatului. A suferit chiar înfrângeri grele, la cari nu s’au aşteptat nici jucătorii şi cu atât mai puţin conducătorii. Cert este însă că ele n’au avut corespondent în mijloacele noastre adevărate, ci într’o criză de formă trecătoare, inerentă în sport>>.

– Cum priviţi <<Divizia Naţională>>, din punctul de vedere al clubului <<Juventus>>?

<<Divizia Naţională>> este o inovaţie fericită din toate punctele de vedere. Realizează partide mult mai interesante decât după vechiul sistem al campionatului naţional în acelaş timp stârneşte un interes infinit superior în massele spectatorilor. Cum beneficiile realizate de cluburi constitue punctul de plecare al progresului atât calitativ cât şi cantitativ, este dela sine înţeles că Divizia Naţională este astăzi forma de campionat cea mai potrivită necesităţilor footballului românesc>>.

<<Juventus-ului i s’a făcut însă o mare nedreptate, când a fost preferat înaintea sa un alt club în cadrul Diviziei Naţionale>>.

<<Regulamentul era precis: fiecare regiune va da doi reprezentanţi în competiţiune. Neadmiţându-se candidatura <<Macabi>>-lor din Cernăuţi, s-a oferit locul <<Unirii Tricolor>>, pentru merite sportive arătate în decursul timpului. Eu nu contest <<Unirii Tricolor>> meritele sale sportive. Din contra, le apreciez la justa lor valoare şi declar că sportul bucureştean are în Unirea Tricolor un club de mari nădejdi>>.

<<Dacă însă <<meritele sportive>> au fost criteriul de apreciere atunci când <<Unirea Tricolor>> a fost admisă ca cel de al treilea reprezentant în Divizia Naţională, e locul să arăt că nici Juventus nu este lipsit de merite. Cei cari cunosc activitatea Juventus-ului în decursul anilor, nu mă vor desminţi>>.

 

CRIZA FEDERALĂ

– Care este punctul de vedere al Juventus-ului în aşa zisa <<criză federală>>?

<<Nu ne interesează! Cert este însă că fricţiunile cari există în momentul de faţă între cele două foruri oficiale, nu pot duce decât la un singur rezultat: o slăbire a creditului pe care-l acordă opinia publică mişcării sportive în general. Dacă nu acesta este scopul forurilor în conflict, mă întreb dece nu se lichidează mai repede un incident penibil pentru footballul românesc>>.

<<Juventus>> a stat întotdeauna departe de fricţiunile oficiale sau particulare şi nu se ocupă nici astăzi de ceiace se petrece între U.F.S.R. şi F.R.F.A.>>.

 

PROECTE…

– Perspective?

<<Pentru la primăvară intenţionăm să aducem o serie întreagă de îmbunătăţiri arenei noastre. În primul rând vom mări terenul de aşa manieră, încât să corespundă jocului tuturor echipelor>>.

<<Nu suntem încă pregătiţi pentru matchuri internaţionale. Totuşi… s’au început „oarecari” tratative cu un mare club italian, şi nu este exclus ca de Paşti să reluăm seria matchurilor disputate…>>.

<<Deocamdată ne ocupăm de buna formă a echipelor. Pentru aceasta am angajat pe antrenorul Csillag dela Oradea, care sperăm să readucă echipele noastre la forma strălucită din anii trecuţi>>.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1159, Luni, 30 Ianuarie 1933).

 

Ulterior apariţiei acestui articol, în cursul lunii februarie, Ettore Brunelli avea să accepte – aşa cum era şi normal – să asigure pe mai departe interimatul în funcţia de conducere a clubului pe îl fondase în urmă cu peste opt ani. Pentru italian, Juventus era copilul său.

Returul avea să debuteze la 12 martie. Cu un nou antrenor, oamenii preşedintelui Ettore Brunelli porneau la drum hotărâţi să obţină al treilea titlu de campioni regionali din istoria clubului. Şi apoi, să poată reuşi o promovare în lumea bună a fotbalului românesc, aşteptată de un an de zile. Diferenţa de numai două puncte nu era una insurmontabilă, dar juventiştii aveau la dispoziţie numai cinci runde. Obligatoriu le trebuiau numai victorii. Şi le mai trebuia, musai, şi un joc al rezultatelor care să le fie favorabil. Era, totuşi, destul de greu, nu însă imposibil. Prima confruntare a echivalat cu prima victorie. A fost un sec 3-0 cu Olympia, pe teren străin. După o primă repriză echilibrată, oaspeţii au plecat la cabine în avantaj minim. Actul secund a fost la fel de echilibrat în prima sa parte. Cu 20 de minute înainte de final, a început să ningă abundent, iar jucătorii clubului albastru-roşu au început să marcheze. De două ori într-un singur minut! În aceeaşi etapă, dintre contracandidate, numai studenţii terminau învingători: Sportul Studenţesc – Voevodul Mihai 2-0 (2-0) şi Belvedere – Macabi 1-1 (1-1). În ciuda victoriei, una importantă altminteri, juventiştii ocupau tot poziţia a IV-a. Dar lupta se echilibra de acum. Conduceau universitarii cu 9 puncte, urmaţi, în ordine, de evrei, cu 8 puncte, şi de Olympia (golaveraj 12:7) şi Juventus (15:9), cu câte 7 puncte. Voevodul Mihai, cu 4 puncte, şi Belvedere, cu 1 punct, deja nu mai contau la promovare. Urma etapa a VII-a, aceea a unor derbyuri de clasament: Sportul Studenţesc – Olympia şi Macabi – Juventus. Studenţii au trecut examenul susţinut. După o primă repriză albă, aceştia s-au impus la limită (3-2), după ce au condus chiar cu scor de forfait. În celălalt meci, gazdele au deschis scorul la o jumătate de oră de la fluierul de start al partidei. Imediat, însă, aveau să fie egalaţi. O făceau singuri pentru că Şimşinovici a ţinut să înscrie şi el. Numai că, în grabă, avea să încurce porţile! Cunoscutul internaţional „Ciogli” Vogl a speculat uluiala evreilor şi a mai punctat odată până la pauză. A fost golul ce avea să se dovedească decisiv pentru destinaţia punctelor. În acel moment, Sportul era lider cu 11 puncte, urmat de Juventus cu 9, Macabi cu 8 şi Olympia cu 7 puncte. La 26 martie era progamată runda de la jumătatea returului, una crucială pentru soarta titlului, şi care programa întâlnirea derby dintre primele două clasate. La fel ca şi în toamnă, se juca tot pe arena „Romcomit”. De această dată, universitarii erau oaspeţi. Gazdele s-au impus greu, la limită. Începutul de meci a fost unul ezitant de ambele părţi, în care s-a simţit miza uriaşă. Discipolii lui Ladislau Csillag au depăşit mai uşor tracul şi au trecut la conducerea ostilităţilor. După ce au ratat un penalty, pauza avea să îi găsească la adăpostul unui avantaj confortabil, de două goluri. În actul secund meciul a avut acelaşi aspect, cu amfitrionii dominând clar. O bară transversală „ochită” de Vogl şi paradele excepţionale ale portarului Ego Munteanu au refuzat o desprindere mai clară pe tabelă, însă perfect conformă cu realitatea de pe teren. Numai că Genu, cel care adusese victoria alb-negrilor în tur, mai marca şi acum, spre final. Astfel relansa partida, „băgându-i în corzi” pe oamenii preşedintelui Ettore Brunelli. Dar numai atât, fără vreo altă materializare care să strice bucuria juventiştilor. În urma triumfului, băieţii din bulevardul Regina Elisabeta ajungeau să fie egalii studenţilor, la puncte, însă erau şefii „Onoarei” graţie golaverajului (20:12 faţă de 17:13). Urmăritoarele celor două izbuteau acelaşi rezultat de 2-2 (Macabi cu Voevodul Mihai şi Olympia la Belvedere). Acestea erau la două şi, respectiv, trei lungimi de tandemul din vârf.

Chiar a doua zi după disputarea derbyului, presa vremii prevedea care avea să fie deznodământul luptei pentru supremaţie:

După ziua a 3-a

Juventus campion probabil…

După domnia de o săptămână a Sportului Studenţesc, matchurile de eri au adus restaurarea prevăzută. În fruntea clasamentului – la egalitate de puncte cu studenţii – a aterizat Juventus.

Toată lumea prevăzuse evenimentul. Cred chiar că şi Sportul Studenţesc ale cărui succese – meritate – îi conservaseră totuşi suficiente rezerve chiromantice ca să întrezărească metamorfozarea inevitabilă a clasamentului.

Şi – dece n’am spune-o? – roş-albaştrii sunt mai la locul lor situaţi în frunte. Iar studenţii, admirabil plasaţi în bivuacul celui de al doilea loc, suficient de lustruit blazon pentru o echipă hărţuită în ultimul timp de un ghinion exasperant.

Juventus mai are de jucat cu Belvedere şi Voevodul Mihai. Greu de întrezărit deci vre-o surpriză.

La Regie, aşa cum am prevăzut, Olympia a făcut match nul cu Belvedere care – cu toate eforturile – nu s’a putut deslipi încă din coadă.

Iar la Ciocanul, Macabi a suportat un adevărat baros, reuşind numai joc egal… cu Voevodul Mihai.

Cum? Care? Cât?… Cum auziţi.

Clasamentul s’a cristalizat deci cu Juventus la volant – campion probabil – urmat de Sportul Studenţesc, (deocamdată întrecut numai la goal-average) şi Macabi, – care dacă învingea eri ajungea la un punct de leader şi deci la un pas de posibilitatea de a mai putea face o surpriză.

După surpriza de eri însă…

G. F. >>.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1175, Luni, 24 Martie 1933)

 3

Mai erau de disputat două etape. Pentru a-şi păstra locul la final, liderului îi mai trebuiau numai victorii. Obligatoriu. Nu era imposibil, fiindcă întâlneau adversari consideraţi, teoretic, facili. Urmau meciurile de acasă, cu ultimele clasate, Belvedere şi Voevodul Mihai. Sportul avea deplasări la Macabi şi Belvedere. Teoretic, evreii ar fi putut să-i încurce. Lucrurile s-au lămurit încă din 9 aprilie. Atunci, în penultima rundă, Juventus a trecut de „lanterna roşie” Belvedere, cu 3-1 (3-0). În acelaşi timp, aşa cum era de aşteptat, contracandidata sa reuşea numai un 2-2 (1-1) în derbyul etapei, disputat pe arena din Obor. Remiza era una echitabilă, de luptă aprigă. Fusese obţinută de studenţi prin două penaltyuri transformate. Ultima rundă avea să consfinţească triumful elevilor lui Csillag. Aceştia câştigau titlul en fanfare”, într-un joc disputat în avans. În ultima zi de prier, stabileau scorul campionatului tocmai în ultima lor apariţie oficială în campionatul districtual. Le dădeau „cu terenul în cap” celor de la Voevodul Mihai, cărora le administrau un umilitor 9-1 (4-1). Şi asta după ce în minutul 10 tabela indica 1-1.

Referitor la triumful grupării din bulevardul Regina Elisabeta, ziarul “Gazeta Sporturilor” titra pe prima pagină JUVENTUS PENTRU A TREIA OARĂ CAMPION” un articol laudativ la adresa noilor campioni districtuali şi un scurt remember al performanţelor acestora:

 

„Campionatul districtual este terminat

 

A avut, acest cu mult mai zgomotos campionat, şi campion de toamnă (Macabi), şi campion probabil (Sportul Studenţesc) şi campion pe care manevrele de culise ţineau morţiş să-l fabrice.

S’a depus treptat însă mălul tuturor pretenţiilor, şi peste învolburarea generală s’a aşternut o singură etichetă. Nu campionul de toamnă. Nici campionul probabil. Şi nici acela pe care scalpelurile moaşelor sportive voiau să-l fete cu orice preţ.

Ci Juventus, care, epilogând cu un formidabil 9-1 seria ultimelor sale victorii, şi-a consolidat definitiv situaţia apropiindu-şi pentru a treia oară titlul de campion.

Să o recunoaştem net. Titlul regional se găseşte în cele mai bune mâini. Mai mult chiar. În singurele mâini cari puteau să-l păstreze.

Tradiţia de sobră activitate a Juventusului ca şi diagrama valorii sale actuale justifică deplin proprietatea – pentru a treia oară – a titlului de campion regional.

În 1926, roş-albaştrii au câştigat primul galon de campioni, cedând Chinezului în finala campionatului naţional, cu 3–0.

În 1930, Juventus este pentru a doua oară campion regional şi pentru întâia oară – prin victoria cu 3–0 asupra Gloriei C.F.R. – campion naţional.

În anul acesta, al treilea titlu regional lustrueşte blazonul roş-albaştrilor, imprimându-i strălucirea pe care altă dată a cunoscut-o mai larg.

Alte adjective?

În erarhia footballului bucureştean Juventus este un nume suficient de consolidat, pentru a mai avea nevoie de tălmăciri.

Un sportiv <<hip-hip-hura>> însă, se impune astăzi la praznicul victoriei Juventusului: unul din ctitorii footballului românesc, – în ceia ce reprezintă el mai stilizat – şi una din cele mai oneste grupări de  football românesc.

G. F. >>.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1185, Marţi, 2 Maiu 1933).4

 

La interval de o săptămână de la stabilirea campioanei, pe 7 mai, s-au disputat celelalte două partide ale rundei finale. În mod cu totul surprinzător „cenuşăreasa” Belvedere umilea Sportul Studenţesc, cu un neverosimil 5-1 (1-1), iar Macabi a dispus, în deplasare, de Olympia, cu 3-2 (2-2), într-un joc echilibrat. Laureatul golgeterilor ediţiei a fost noua achiziţie a Juventusului, Ladislau Palmer, cu 13 reuşite.

Campionatul districtului Bucureşti

 

Categoria I – Onoare

11.09.1932 Olympia – Juventus 2-0 Olympia: 1. Bertumé – 2. Ion Alexandrescu (II), 3. Lingner – 4. I. Kluge, 5. R. Niculescu, 6. Ion Ion – 7. Reiss, 8. Davidovici, 9. Pavelescu, 10. P. Kroner, 11. Ştift. Juventus: 1. Traian Belitoreanu – 2. Emerich Vogl, 3. Nicolae Petrescu – 4. Ion Constantinescu, 5. Gustav Iuhasz, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Gyula Dobo, 8. Ion Maior (II), 9. Traian Zăinescu, 10. Ilie Lupu, 11. Traian Figaro. Arbitri: Mitty Niculescu – Jean Ionescu. Stadion: Macabi.

 

25.09.1932 Juventus – Macabi 2-2 (2-2) Au marcat: L. Palmer (2) / S. Segal, Berger. Juventus: 1. Gheorghe Flueraş – 2. Emerich Vogl, 3. Nicolae Petrescu – 4. Nicolae Anton, 5. Gustav Iuhasz, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Ion Maior (II), 8. Carlo Melchior, 9. Gyula Dobo, 10. Ladislau Palmer, 11. Ilie Lupu. Macabi: 1. S. Zauber – 2. Klein, 3. Al. Şimşinovici – 4. Berl, 5. P. Blaşek, 6. Constantinescu – 7. Katz, 8. Berger, 9. S. Segal, 10. L. Marcovici I, 11. Felu. Arbitru: Mitty Niculescu. Stadion: Romcomit.

 

09.10.1932 Sportul Studenţesc – Juventus 4-3 (3-0) Au marcat: Drăgulescu (3), Genu / G. Dobo (3 – 1 pen.). Sportul Studenţesc: 1. V. Făgărăşanu – 2. Tudor Ion, 3. Botescu – 4. Constantinescu, 5. Fănescu, 6. Mitan – 7. M. Niculescu, 8. Drăgulescu, 9. D. Schileru, 10. Genu, 11. Em. Niculescu. Juventus: 1. Gheorghe Flueraş – 2. Emerich Vogl, 3. Nicolae Petrescu – 4. Nicolae Anton, 5. Gustav Iuhasz, 6. Camil Iuscinsky – 7. Ardaş Sarian, 8. Carlo Melchior, 9. Gyula Dobo, 10. Ladislau Palmer, 11. Traian Figaro. Arbitru: Denis Xifando. Stadion: Romcomit.

 

26.10.1932 Voevodul Mihai – Juventus 0-4 (0-2) Au marcat: L. Palmer (2), I. Maior (II), C. Melchior. Voevodul Mihai: 1. David – 2. Ploaie, 3. M. Popescu – 4. T. Georgescu, 5. Şt. Constantinescu, 6. R. De Vittor – 7. D. Schulder, 8. Nisipescu, 9. Popa, 10. Coneacă, 11. Rogea. Juventus: 1. Traian Belitoreanu – 2. Emerich Vogl, 3. Nicolae Petrescu – 4. Camil Iuscinsky, 5. Gustav Iuhasz, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Ion Maior (II) (Traian Figaro), 8. Carlo Melchior, 9. Gyula Dobo, 10. Traian Zăinescu, 11. Ladislau Palmer. Arbitru: Mihail Petrescu. Stadion: Voevodul Mihai.

 

06.11.1932 Belvedere – Juventus 1-3 (0-1) Au marcat: I. Borbil I / L. Palmer (2), C. Melchior. Belvedere: 1. Ştefănescu – 2. Săndulescu, 3. Cristache – 4. Sârbu, 5. Al. Borbil II, 6. Birău – 7. Gheorghiu, 8. Rădulescu III, 9. I. Borbil I, 10. Dumitrescu, 11. Bucureşteanu. Juventus: 1. Traian Belitoreanu – 2. Nicolae Petrescu, 3. Emerich Vogl – 4. Ion Constantinescu, 5. Gustav Iuhasz, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Ion Maior (II), 8. Carlo Melchior, 9. Gyula Dobo, 10. Traian Zăinescu, 11. Ladislau Palmer. Arbitru: Constantin Iliescu. Stadion: Belvedere.

 

1.

Macabi    Bucureşti

5

3

1

1

14 :   4

7p

2.

Olympia    Bucureşti

5

3

1

1

12 :   4

7p

3.

Sportul  Studenţesc    Bucureşti

5

3

1

1

10 :   8

7p

4.

Juventus    Bucureşti

5

2

1

2

12 :   9

5p

5.

Voevodul  Mihai    Bucureşti

5

2

0

3

  5 : 16

4p

6.

Belvedere    Bucureşti

5

0

0

5

  4 : 16

0p

 

12.03.1933 Olympia – Juventus 0-3 (0-1) Au marcat: L. Palmer (2), I. Constantinescu. Olympia: 1. Bertumé – 2. Bechtold, 3. Lingner – 4. Em. Alexandrescu (I), 5. R. Niculescu, 6. Reiss – 7. Holly, 8. Pavelescu, 9. P. Kroner, 10. Davidovici, 11. Ştift. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Nicolae Petrescu, 3. Sile Georgescu – 4. Gheorghe Brandabura, 5. Emerich Vogl, 6. Camil Iuscinsky – 7. Gyula Dobo, 8. Ion Constantinescu, 9. Traian Zăinescu, 10. Mircea Rabega, 11. Ladislau Palmer. Arbitri: Constantin Iliescu – Al. Guţescu şi P. Ionescu. Stadion: Venus.

Prin prisma clasamentului, confruntarea dintre Olympia şi Juventus era considerată drept derbyul etapei. Juventusul se afla pe locul al IV-lea cu 5 puncte, două mai puţin decât Macabi, Olympia şi Sportul Studenţesc, ocupantele în această ordine a podiumului la încheierea turului (vezi clasamentul). Iată cum suna cronica meciului, publicată în presa vremii:

„Juventus-Olympia 3-0 (1-0)

*

Teren Venus; 300 spectatori; Arbitru d-l Tică Iliescu

 

JUVENTUS: Laky, Petrescu, Sile Georgescu, Brandabura, Vogl, Iuscinsky, Dobo, Constantinescu, Zăinescu, Rabega, Palmer.

OLYMPIA: Bertume, Bechtold, Lingner, Ion Alexandrescu, Radu, Reiss, Holly, Pavelescu, Picky, Kroner, Davidovici.

Matchul dintre alb negri şi roş albaştri, disputat pe arena Venus s’a soldat cu neta victorie a celor din urmă. Scorul putea fi mai mare dar ghinionul înaintării juventiste a fost … în formă.

În urma acestei victorii, Juventus e la egalitate de puncte cu Olympia şi la 2 puncte diferenţă de leader.

Terenul cam desfundat, n’a permis desfăşurarea unui joc prea spectaculos.

 

JOCUL

Olympia începe, dar pierde imediat mingea în favoarea Juventusului. Jocul se menţine la centru până când o lovitură de pedeapsă frumos trasă de Vogl, este reluată în goal cu capul de Palmer. Deaci înainte, Olympia luptă să egaleze, dar linia de halfi roş albastră, funcţionează impecabil.

La reîncepere numai câteva minute de dominare olympistă aduce mingea în careul Juventusului. Laky respinge.

Mai sunt 20 minute de joc şi Juventus cu toată dominarea nu poate marca nimic. În acest moment începe să ningă intens şi Juventus obţine 2 goaluri consecutive în interval de un minut. Galeria e în delir. Mai sunt câteva minute de joc şi arbitrul flueră sfârşitul.

 

CUM AU JUCAT

Dela Juventus, Lacky, n’a avut ce apăra. Tandemul Petrescu – Sile Georgescu a jucat bine. Linia de halfi a fost cheia succesului. Vogl în mare formă. Brandabura foarte bine n’a lăsat să treacă o minge. Înaintarea a jucat peste aşteptări. Cel mai bun atacant a fost Dobo.

Dela învinşi, Bertume a fost foarte bun. A apărat mingi periculoase, goalurile marcate fiind imparabile. Bechtold – Ligner mediocrii (sic!). Linia de halfi a fost cauza înfrângerii. Alexandrescu singurul care a mişcat. Înaintarea mediocră. Pavelescu a tras două shooturi la poartă în tot matchul. Arbitrajul d-lui Tică Iliescu imparţial, lăsînd însă să abunde brutalităţile.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1171, Luni, 13 Martie 1933).

Juventusul rămânea pe locul al IV-lea, dar egala Olympia la numărul de puncte. În celelalte meciuri ale etapei: Sportul Studenţesc – Voevodul Mihai 2-0 (2-0) şi Macabi – Belvedere 1-1 (1-1). Conducea Sportul cu 9 puncte (12:8), urmată de Macabi cu 8 (15:5), Olympia (12:7) şi Juventus cu câte 7 (15:9). Urma la o săptămână a doua rundă a primăverii cu întâlnirile: Macabi – Juventus, Voevodul Mihai – Belvedere şi Olympia – Sportul

Studenţesc.

 

19.03.1933 Macabi – Juventus 1-2 (1-2) Au marcat: Katz (’30) / Al. Şimşinovici (’32 – ag), Em. Vogl (’42). Macabi: 1. S. Zauber – 2. Cohn II, 3. Al. Şimşinovici – 4. Berl, 5. Marcus, 6. Constantinescu – 7. Katz, 8. Berger, 9. S. Segal, 10. L. Marcovici I, 11. Löbelsohn. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Nicolae Petrescu, 3. Sile Georgescu – 4. Ion Constantinescu, 5. Emerich Vogl, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Gyula Dobo, 8. Camil Iuscinsky, 9. Traian Zăinescu, 10. Ardaş Sarian, 11. Ladislau Palmer. Arbitri: Radu Istrate – Boldur şi V. Matei. Stadion: Macabi.

Cronica derbyului Macabi – Juventus este redată mai jos:

„Juventus-Macabi 2-1 (2-1)

*

Teren Ciocanu; 1500 spectatori; arbitru d. Miti Niculescu

JUVENTUS: Lachi; Petrescu, Sile Georgescu; Constantinescu (Brandabura), Vogl, Brandabura (Iuscinschi); Dobo, Iuscinschi (Constantinescu), Zăinescu, Sarian, Palmer II.

MACABI: Zauber; Cohn II, Şimşinovici; Berl, Marcus, Constantinescu; Katz, Berger, Segall, Marcovici, Löbelsohn.

Cu Macabi–Juventus a trecut o etapă importantă a campionatului districtual.

Ca în toţi anii matchul de eri a fost la nivelul tradiţiei. 1500 spectatori au venit la Ciocanu şi s’a dovedit odată mai mult că atunci când joacă Macabi şi Juventus – indiferent în ce colţ  al Bucureştilor – nici o concurenţă nu este posibilă.

Eri ca şi în ceilalţi ani, s’a jucat cu aceiaşi atmosferă a unei rivalităţi eterne, ambele tabere manifestând aceiaşi adversitate ireductibilă.

Jucătorii, publicul, conducătorii, chibiţii mai mari şi mai mici, toţi au trăit 90 de minute de duşmănie, ca la sfârşit o parte să plece fericiţi.

Deci sub raportul atmosferei în care s’a jucat, nici o deosebire faţă de ceilalţi ani. Dacă nu erau alţi actori… credeai că vezi un Juventus–Macabi din 1928 sau din orice alt an. Există un imponderabil care intervine în întâlnirile acestor doi rivali şi dă matchului un farmec special.

*

Ediţia de eri s’a asemănat cu toate cele din trecut.4

Acelaş tempo infernal din toţi anii. O viteză de operaţie care aproape că deruta spectatorii.

Faze emoţionante cu <<mingi>> cari se plimbau prin faţa porţilor goale sau loveau câte o bară.

Jucătorii foarte enervaţi îşi dădeau seama de răspunderea ce o au. Fiecare juca terorizat de importanţa matchului căutând să evite cea mai mică greşală.

Balonul disputat cu înverşunare, prilejuia câte o fază în care patru cinci jucători săreau în aer, efortul lor viguros fiind plăcut pentru ochi. Au fost şi momente desagreabile. În general însă partida a fost la înălţimea faimei din trecut.

N’am discutat niciodată rezultatele. În materia aceasta nu se ştie unde începe şi unde se termină discuţia. Nici de data aceasta nu vom face aprecieri asupra scorului.

Juventus a câştigat şi nu ne miră, tot astfel, cum nu ne-ar fi mirat dacă Macabi înregistra o victorie cu trei sau patru doi. În sprijinul acestei afirmaţii vom cita fazele cari s’au succedat îndată după deschiderea scorului şi la începutul reprizei secunde.

E drept că în timp ce Juventus a profitat de unele greşeli macabiste, Macabi nu numai că n’a ştiut să profite de greşelile adversarului, dar n’a exploatat câteva situaţii excelente create cu mari eforturi.

 

*

Echipa Juventusului a jucat ca întotdeauna când se întâlneşte cu Macabi, adică, exclusiv pentru rezultat.

S’a lăsat dominată după ce gazdele au deschis scorul. A insistat, forţând nota ofensivă şi furnizând agresivul, după ce izbutise să egaleze printr’o lovitură de teatru.

Şi sub directivele experimentatului său căpitan, a făcut o demonstraţie a modului cum se

păstrează un rezultat, chiar când toată repriza doua, adversarul nu te slăbeşte un singur moment. În campionat acest fel de a juca e salutar.

Centrul de greutate al echipei din bulevard a fost Vogl. Spirit tactic, care n’a fost întrecut decât de Wetzer şi răposatul Iacobi, <<Ciogli>> a imprimat echipei sale dozajul descris mai sus.

În ofensivă a fost al şaselea înaintaş, servind impecabil şi trăgând la goal; în apărare a distrus foarte multe atacuri aplicând în apropierea porţii tactica de a nu lăsa adversarul să tragă.

Laky merită a fi amintit pentru jocul plin de curaj. A salvat în multe momente grele.

Din apărarea roş-albaştrilor Brandabura şi Iuscinschi trebuesc citaţi, după cum Petrescu şi Sile n’au fost într’o zi prea fericită.

La înaintare Zăinescu şi Dobo au fost cei mai utili.

Constantinescu şi Sarian desordonaţi, au încurcat multe socoteli juventiste. Palmer, lovit în primele minute a fost tot timpul un simplu figurant.

*

Dacă Macabi n’a pus prea mare preţ pe cele două puncte cari au fost în joc, ar fi putut afirma că matchul cu Juventus constitue o mare satisfacţie. A pierdut, echipa n’a fost însă un singur moment

inferioară adversarului, ba din contră a avut faze de superioritate.

Macabiştii trebue să fie satisfăcuţi, pentru că echipa lor învinsă a făcut un joc de toată frumuseţea, cum de mult n’a arătat.

Cel mai bun om al alb-albaştrilor a fost Constantinescu. L-a paralizat pe Dobo în toate împrejurările. Veşnic bine plasat şi atent în atac n’a făcut o singură greşală. O demonstraţie de football a făcut <<Leib>>. A arătat că este de departe cel mai fin şi cunoscător jucător ajutat de o technică desăvârşită.

O partidă strălucită a făcut Katz care a marcat un goal splendid şi a creiat nenumărate situaţii exploatabile.

Lui Zauber i s’ar putea reproşa eşirile din goal, fără nici un rost.

Ese din poartă ca să se afle în treabă şi una din aceste eşiri a adus Juventusului egalarea. E drept că a avut ghinionul să fie apărat de doi fundaşi fantezişti.

Profitând amândoi de o excelentă technică îşi permit fantezii de cele mai multe ori fatale, atunci când au în faţă un adversar care mai mult exploatează greşelile decât crează.

*

Despre d. Miti Niculescu foarte multe de spus.

L-am văzut arbitrând mai bine.

Eri maniera d-sale degajată a dat faliment.

Suntem de acord cu teoria că footballul este un joc bărbătesc. Astfel însă, cum a aplicat d. Niculescu această teorie, putea transforma matchul de eri într’un spectacol penibil.

A fost şi neatent, dând nu prea mare credit arbitrilor de linie.

E inutil să adăugăm că marcarea spaţiului de 16 metri n’a avut în matchul de eri nici un sens. Ca totdeauna când arbitrează d. Niculescu…

*

Jocul începe într’un tempo nemaipomenit. Atacuri repetate de ambele părţi se termină cu shoturi, cari trimet mingea în curţile vecine.

În minutul 30, o centrare precisă a lui Löbelsohn, Katz reia puternic şi marchează. Juventus contra-atacă violent. În minutul 32 la 6 metri de poartă, Zauber ese din goal, Simsinovici intervine, încearcă o acrobaţie şi mingea nestingherită intră în plasă.

După această fază Juventus domină. Obţine un corner în minutul 36 altul în 40. Ambele nu aduc nici un rezultat fiind prost executate.

În minutul 42, atac juventist. Sarian shotează, Zauber respinge, însă nu blochează. Mingea ajunge la Vogl care nemarcat nu ezită un singur moment, surprinde pe Zauber şi marchează.

În repriza doua nu se petrece nimic important. În minutul 15 tabăra juventistă e pusă la grea încercare. Un shot puternic al lui Katz şi mingea se loveşte de interiorul barei orizontale şi revine în teren de unde e trimisă în out.

O altă <<bară>> tot în legătură cu un shot a lui Katz se produce în minutul 18.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1173, Luni, 20 Martie 1933)

În urma victoriei muncite şi cucerită cu multă sudoare şi emoţii, Juventusul urca pe locul al II-lea, în urma liderului Sportul Studenţesc. În celelalte jocuri ale etapei: Sportul Studenţesc – Olympia 3-2 (0-0) şi Belvedere – Voevodul Mihai 5-1 (2-1). Sportul avea 11 puncte (15:10), urmată de Juventus cu 9 (17:10), Macabi cu 8 (16:7) şi Olympia cu 7 (14:10). Cea de-a treia etapă a returului programa aşteptatul derby Juventus – Sportul Studenţesc,

precum şi meciurile: Belvedere – Olympia şi Macabi – Voevodul Mihai.

 

26.03.1933 Juventus – Sportul Studenţesc 3-2 (3-1) Au marcat: L. Palmer, I. Lupu, Mitan (ag.) / Drăgulescu, Genu. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Nicolae Petrescu, 3. Otto Hermann – 4. Gheorghe Brandabura, 5. Emerich Vogl, 6. Camil Iuscinsky – 7. Gyula Dobo, 8. Ion Constantinescu, 9. Traian Zăinescu, 10. Ladislau Palmer, 11. Ilie Lupu. Sportul Studenţesc: 1. E. Munteanu – 2. Tudor Ion, 3. Botescu – 4. Constantinescu, 5. Fănescu, 6. Mitan – 7. M. Niculescu, 8. Drăgulescu, 9. Theodorescu, 10. Genu, 11. Em. Niculescu. Arbitri: Denis Xifando – Nicolaescu şi Popa. Stadion: Romcomit.

Iată cum suna cronica marelui derby, publicată în presa vremii:

„Juventus-Sportul Studenţesc 3-2 (3-1)

*

Teren Romcomit; 1200 spectatori; Arbitru d. Xifando

 

JUVENTUS: Lacky; Petrescu, Hermann; Brandabura, Vogl, Iuscinsky; Dobo, Constantinescu, Zăinescu, Palmer, Lupu.

SPORTUL STUDENŢESC: Ego Munteanu; Tudor Ion, Botescu; Constantinescu, Fănescu, Mitan; M.

Niculescu, Drăgulescu, Theodorescu, Genu, Emil Niculescu.

Partida, care urma să desemneze pe leaderul campionatului bucureştean s’a disputat eri pe un teren desfundat, atrăgând un public destul de numeros. Suporteurii celor două cluburi au intervenit în dese rânduri în mod sgomotos, pentru a-şi susţine simpatiile sau spre a-şi afirma nemulţumirea în faţa atacurilor nepermise ale echipierilor din tabăra adversă. În această atmosferă încărcată s’a jucat majoritatea timpului. Jucătorii enervaţi de galerie şi de starea deplorabilă a terenului s’au lăsat antrenaţi într’un joc pur de campionat.

Ceiace nu înseamnează că faze de adevărat foot-ball au lipsit, bine înţeles în limita pe care le-a permis-o starea terenului.

Victoria Juventusului a fost pe deplin meritată, roş-albaştrii dovedindu-se superiori Sportului Studenţesc. Universitarii nu pot invoca drept scuză a înfrângerii decât faptul că linia lor ofensivă nu a fost condusă de Schileru. Acesta lovit în matchul cu Olympia a trebuit să cedeze locul lui Theodorescu. Cu toate că au fost învinşi, alb-negrii s’au arătat a fi o echipă cu resurse, care a făcut progrese uimitoare în ultimul timp. Obstacolul de care s’au lovit în matchul de eri, nu trebue să-i descurajeze. Au fost învinşi de justeţă de o echipă, care a manifestat o superioritate technică şi tactică destul de sensibilă. Nu le rămâne

decât să persevereze şi ultimul lor cuvânt în campionatul bucureştean nu a fost spus.

 

JOCUL

Lupta pentru titlul invidiat de campion se resimte din primele minute. Atacuri insistente pornite din rândurile alb-negrilor sunt cu greu oprite de apărarea roş-albaştrilor. Petrescu e la largul lui, mişcându-se ca o sfârlează printre adversarii, pe cari regulat îi deposedează de balon. Nu acelaş lucru putem spune despre Hermann, care greoiu şi neantrenat deabia s’a putut achita de ingrata misiune pe care a avut-o de îndeplinit. A avut însă şansa de a fi ajutat cu mult succes, de minusculul său partener. Atacanţii juventişti par a nu se fi pus încă pe picioare. Vogl lansează aripile, cari singure sunt în măsură să creeze situaţii favorabile. Dobo începe să activeze având dese dueluri cu Mitan. La o asemenea întâlnire Dobo este oprit în mod nereglementar de Botescu. Lovitura de pedeapsă nu are nici un efect.

Drăgulescu, pus în posesia balonului ajunge în faţa porţii apărate de Laky. Punctul pare inevitabil, dar nenorocul urmăreşte pe studenţi şi mingea e în braţele lui Lacky. Reacţiunea oamenilor lui Vogl devine din ce în ce mai periculoasă. O serie de atacuri pun în grea încercare pe Ego Munteanu, care se achită excelent. Urmează mai multe lovituri de colţ la buturile universitare. La una din aceste lovituri Dobo bate impecabil, iar Palmer bine plasat reia cu capul, deschizând scorul.

 

JUVENTUS–SPORTUL STUDENŢESC 1–0

Roş-albaştrii sunt mereu peste adversar. Dominarea teritorială a acestora se accentuează. Dobo este în repetate rânduri bruscat.

Tudor Ion joacă desordonat aducând prin aceasta mari prejudicii alb-negrilor. O nouă centrare a lui Dobo ajunge la Lupu, care complet nemarcat reuşeşte al doilea punct.

 

JUVENTUS–SPORTUL STUDENŢESC 2–0

Alb-negrii sunt completamente surclasaţi. Îşi revin însă încet încet, reuşind chiar o ofensivă bine susţinută. Fănescu îl lansează pe Emil Niculescu, care scăpase de sub supravegherea lui Brandabura. O cursă pe tuşă, urmată de o centrare şi balonul ajunge în posesia lui Drăgulescu. Un shoot slab, dar totuşi suficient de derutant, e suficient pentru a reduce handicapul.

 

JUVENTUS–SPORTUL STUDENŢESC 2–1

Universitarii prind curaj, dar Vogl ajutat de Petrescu limpezeşte toate situaţiile dubioase. Jocul continuă egal mutându-se de pe un teren pe altul cu suficientă repeziciune. Aripile sunt cele cari activează mai intens.

Alb negrii sunt din ce în ce mai primejdioşi. Un nou atac juventist. Vrând să trimită balonul înapoi lui Munteanu, Mitan îi imprimă o direcţie greşită şi Juventus mai obţine un punct, graţie acestei greşeli.

 

JUVENTUS–SPORTUL STUDENŢESC 3–1

Câteva faze fără importanţă deosebită şi repriza ia sfârşit.

 

REPRIZA II-a

Aceiaş atmosferă de adversitate caracterizează şi aceste 45 de minute de joc. Universitarii luptă cu mult elan, dar sunt întrecuţi de eficacitatea roş-albaştrilor. Vogl, ca în zilele lui bune, culege aplauzele mulţimii.

Palmer, trece de câteva ori printre fundaşii studenţilor fără să poată marca. Atacanţii juventişti

năpădesc terenul advers stabilindu-se pentru câtva timp în careul lui Munteanu. Urmează o serie de lovituri excelent apărate de Ego Munteanu, care salvează puncte sigure. Vogl produce un joc de clasă superioară care entuziasmează publicul. Un shot puternic al lui loveşte bara superioară. Balonul este reluat de Palmer care deasemeni greşeşte de puţin ţinta.

Atacurile Sportului Studenţesc pierd din intensitate având un caracter mult prea redus pentru a fi semnalate. Jocul se apropie de sfârşit.

Lupu are câteva ieşiri pe aripa stângă, nefolosite de parteneri. Un reviriment în tabăra universitară şi Fănescu creiază o situaţie clară lui Genu, care singur în faţa porţii expediază imparabil în plasă.

 

JUVENTUS–SPORTUL STUDENŢESC 3–28

Studenţii îşi revin obligându-şi adversarii să se rezume la un joc de apărare. Timpul însă se scurge fără ca alb-negrii să mai poată realiza ceva.

 

JUCĂTORII

Dela învingători trebueşte remarcată impecabila formă pe care o deţine Vogl, care a ştiut să imprime tactica cea mai potrivită pentru acest match, aceia de a juca mai mult cu aripile.

În al doilea rând menţionăm partida lui Petrescu. Palmer, eficace şi fin tehnician a fost deasemeni unul din făuritorii victoriei juventiste. În ordine s’au relevat apoi Brandabura, Zăinescu, Dobo, Juscinsky, Lupu şi Laky. Hermann, greoiu, nu a fost prea util echipei sale. Constantinescu, în postura de atacant, cam şters.

La universitari: Ego Munteanu a apărat excepţional. Nici unul din goalurile pe cari le-a primit nu era parabil.

Tudor Ion neglijent, a căutat să joace mai mult la om, fapt care a desavantajat mult echipa sa, Botescu nesigur pe teren moale, a luptat cât a putut, fără a fi mai mult decât mediocru.

Constantinescu a furnizat o partidă insuficientă. Fănescu, în faţa lui Vogl a reuşit totuşi să se evidenţieze ca un jucător de clasă.

Mitan, are pe conştiinţă unul din punctele adversarilor. A furnizat o partidă bună în restul timpului. M. Niculescu nu a arătat nimic. Drăgulescu acelaş exploatator de situaţii neclare a marcat unul din punctele universitarilor. Theodorescu a înlocuit pe Schileru indisponibil. Genu în notă. Deasemenea şi Emil Niculescu.

D. Xifando, cu toate că a avut de condus un match extrem de dificil, a reuşit din nou să se impună cu competenţa-i caracteristică.

ŞT. SOCACIU.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1175, Luni, 27 Martie 1933).

În urma acestui succes, Juventus devenea lider. Acumula tot 11 puncte ca şi Sportul Studenţesc pe care o devansa datorită unui golaveraj superior (20:12 faţă de 17:13). În celelalte confruntări Belvedere – Olympia 2-2 (2-1) şi Macabi – Voevodul Mihai 2-2 (0-1). Macabi era pe locul al III-lea, cu 9 puncte (18:9), urmat de Olympia, cu 8 (16:12). Programul îi avantaja pe juventişti, care mai aveau de jucat cu Belvedere şi Voevodul Mihai, în vreme ce universitarii mai aveau 5de dat piept ,în ordine, cu Macabi şi Belvedere. După două săptămâni s-a disputat penultima etapă. Cele mai importante erau jocurile Belvedere – Juventus şi Macabi – Sportul Studenţesc.

 

09.04.1933 Belvedere – Juventus 1-3 (0-3) Au marcat: Bucureşteanu (’65) / C. Melchior (’26), L. Palmer (’33, ’39). Belvedere: 1. Ştefănescu – 2. I. Atanase, 3. Dumitrescu – 4. Sauciuc, 5. Al. Borbil II, 6. Birău – 7. Gheorghiu, 8. Manoliu, 9. I. Borbil I, 10. Bucureşteanu, 11. Szekely. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Nicolae Petrescu, 3. Otto Hermann – 4. Ion Constantinescu, 5. Emerich Vogl, 6. Gheorghe Brandabura – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Traian Zăinescu, 10. Ladislau Palmer, 11. Ilie Lupu. Arbitri: Victor Braida – Boldur. Stadion: Venus.

Iată cum suna cronica meciului Belvedere – Juventus:

„Juventus-Belvedere 3-1 (3-0)

*

Roş-albaştrii au dominat cea mai mare parte din timp şi n’au reuşit un scor mai mare din cauza portarului advers – Ştefănescu – care a făcut o partidă extraordinară. Au marcat: Melchior, Palmer (2) şi Bucureşteanu. 300 spectatori.

 

După matchul de eri, Juventus poate fi socotit campion.

Roş-albaştrii şi-au însuşit ultima partidă, – înscriindu-şi cu o superioritate netă – încă două puncte în clasament.

Au disputat în primăvara aceasta 4 matchuri şi le-au câştigat pe toate. Belvedere a făcut o partidă merituoasă. Ne aşteptam totuşi să-i vedem pe albaştrii jucând mai cu inimă.

JOCUL

Juventus începe. Zăinescu deschide pe Melchior care trage alături. Mingea intră în posesia înaintării albastre care după câteva combinaţii pierde în faţa porţii un goal aproape sigur. Vogl lansează pe Dobo. Ştefănescu însă nu lasă să treacă nimic. În minutul 7, Dumitrescu acordă un corner, care rămâne neutilizat. Mingea intră din nou în posesia tripletei albastre şi asistăm câteva minute la nişte combinaţii de toată frumuseţea cari se pierd în faţa porţii lui Lacky. E rândul celor dela Juventus să atace. Dela 3 metri Zăinescu pierde un goal sigur. Dobo centrează. Palmer reia cu capul, dar Ştefănescu din nou la post, prinde. Borbil II, (sic !) pe Bucureşteanu. Petrescu lămureşte o situaţie critică. Lupu pierde o ocazie de marcare bătând peste bară. În minutul 26 o frumoasă combinaţie a tripletei roş-albastre aduce mingea în posesia lui Melchior, care printr’o bombă dela 20 metri, asigură Juventusului conducerea.

 

1–0 pentru Juventus.

 

Repus la centru, balonul intră în posesia roş-albaştrilor. Lupu pasează uşor spre poarta lui Ştefănescu şi Palmer reia în goal în minutul 33.

 

2–0 pentru Juventus.

 

De-acum înainte Juventus presează. Se succed 2 cornere. Dobo îl execută pe cel de al doilea şi Palmer reia în goal cu capul în minutul 39.

 

3–0 pentru Juventus.

 

Până la pauză, nimic altceva.

 

REPRIZA DOUA

Petrescu şi Herman resping câteva acţiuni bine închegate ale albaştrilor, cari bine susţinuţi de Borbil II, joacă pe terenul roş-albaştrilor timp de zece minute. Petrescu degajează. După un demaraj derutant, Dobo centrează. Zăinescu bate afară. Un fault dela 20 metri este tras afară de Vogl. Dumitrescu degajează. Borbil I deschide pe Bucureşteanu care trece de Herman şi dela 5 metri din faţa porţii lui Lacky marchează imparabil în minutul 65.

 

3–1 pentru Juventus.

Belvedere continuă să preseze dar Vogl este peste tot. Mai sunt încă 10 minute de joc. Juventus continuă să atace fără a putea marca ceva. O combinaţie Palmer–Zăinescu aduce mingea în faţa porţii lui Ştefănescu, dar acesta prinde din nou.

Fluerul arbitrului găseşte mingea la centrul terenului.

 

CUM AU JUCAT

Lacky, n’a prea avut ce apăra. Tandemul Petrescu-Herman bine. Din linia de halfi s’a detaşat Vogl, care a făcut ca de obiceiu o partidă bună. Brandabura şi Constantinescu, mediocri. Din linia de înaintare s’a detaşat Palmer, autor a două goaluri. Zăinescu, util. Dobo, a fost inegal. Lupu, slab. A stricat multe combinaţii şi a ratat numeroase goaluri. Melchior şi-a făcut o reintrare frumoasă.

Dela Belvedere portarul Ştefănescu s’a detaşat net. A făcut o partidă formidabilă fiind cel mai bun om depe teren. Goalurile pe cari le-a primit au fost imparabile. Fundaşii Dumitrescu–Atanase, bine. Din linia intermediară Borbil II a făcut o partidă foarte bună. Duelul lui cu Vogl a fost foarte aplaudat. Birău şi Sauciuc, mediocri. Din linia de înaintare numai Borbil I a mişcat.

Arbitrajul d-lui Braida, competent.

*

JUVENTUS: Lacky; Petrescu, Hermann; Constantinescu, Vogl, Brandabura; Dobo, Melchior, Zăinescu, Palmer, Lupu.

BELVEDERE: Ştefănescu; Ilie Atanase, Dumitrescu; Sauciuc, Borbil II, Birău; Gheorghiu, Manoliu, Borbil I, Bucureşteanu, Szekely.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1179, Luni, 10 Aprilie 1933).

În celălalt meci important al etapei: Macabi – Sportul Studenţesc 2-2 (1-1), după ce gazdele au ratat un penalty. În urma victoriei Juventusului, coroborată cu remiza studenţilor, oamenii inimosului preşedinte Ettore Brunelli erau deja campioni. Aveau 13 puncte (23:13), iar Sportul 12 (19:15) şi mai aveau de înfruntat pe Voevodul Mihai, penultima clasată, cu 5 p (9:27), cu cel mai slab golaveraj. După o pauză de trei săptămâni s-a disputat ultima rundă. Atunci, Juventusul întâlnea echipa Voevodul Mihai, iar Sportul Studenţesc pe Belvedere.

 

30.04.1933 Juventus – Voevodul Mihai 9-1 (4-1) Au marcat: Tr. Zăinescu (3), I. Lupu (3), Em. Vogl (’50), L. Palmer (2) / I. Ionescu (’10). Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Nicolae Petrescu, 3. Otto Hermann – 4. Gheorghe Brandabura, 5. Emerich Vogl, 6. Ion Constantinescu – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Traian Zăinescu, 10. Ladislau Palmer, 11. Ilie Lupu. Voevodul Mihai: 1. David – 2. P. Popescu, 3. Chr. Georgescu – 4. Gh. Constantinescu, 5. Şt. Constantinescu, 6. R. De Vittor – 7. D. Schulder, 8. Duduleanu, 9. Nisipescu, 10. I. Ionescu, 11. Costescu. Arbitri: Mitty Niculescu – Şt. Bărbulescu. Stadion: Romcomit.

Redăm cronica meciului Juventus – Voevodul Mihai:

„JUVENTUS CAMPION

„Juventus-Voevodul Mihai 9-1 (4-1)

*9

Juventiştii au dominat tot timpul cristalizându-şi superioritatea prin goalurile marcate de: Zăinescu (3),

Lupu (3), Palmer (2) şi Vogl. Pentru Voevodul Mihai a marcat Ionescu. Au asistat 500 spectatori.

 

Prin acest match, Juventus şi-a consolidat definitiv titlul de campion regional, titlu pe care-l merită cu prisosinţă.

Toţi roş-albaştrii au jucat însufleţit, conlucrând la un rezultat care încunună – meritat – munca de un an a uneia din cele mai solide grupări bucureştene.

Echipierii Voevodului Mihai, au fost tot timpul inexistenţi.

Colaborarea liniei de înaintare cu mijlocaşii n’a fost eficace decât la centru unde Ionescu s’a arătat un bun cunoscător al footballului.

Între fundaşi şi portar şi între fundaşi şi mijlocaşi colaborarea a fost inexistentă, lucru care explică numărul mare de puncte primite, deşi David, nu a apărat chiar atât de defectuos şi deşi Juventus n’a dominat echivalent cu scorul înregistrat.

Încolo, V. Mihai s’a dovedit o echipă inimoasă. Copleşită însă de jocul închegat şi viguros –

adesea chiar prea viguros – al Juventusului.

Juventus a fost – după cum am spus – perfect pus la punct.

Compartimentele sale au acţionat egal în ceia ce priveşte productivitatea. Înaintarea a speculat toate situaţiile de o manieră excelentă, în timp ce liniile defensive au răvăşit necontenit elanul şi cazna jucătorilor voevodişti.

MATCHUL

Partida începe într’un tempo extrem de viu. Tripleta Juventusului lucrează cu febrilitate.

O deschidere pe aripă şi Lupu din apropiere trimite milimetric peste bară. Oscar degajează. Vogl însă readuce balonul în câmpul adversar, unde Zăinescu bine clasat trimite imparabil în colţul stâng fără ca Oscar să poată interveni.

1–0 pentru Juventus.

Voevodul începe să mişte supraveghindu-şi mai atent acţiunile. Lucru care-i aduce în minutul 10 egalarea printr’o lovitură precisă a lui Ion Ionescu.

După câteva minute egale, Juventus reia ostilităţile şi domină, reuşind să înscrie prin Lupu al doilea punct.

2–1 pentru Juventus.

Imediat după aceasta Zăinescu ridică scorul printr’un shoot fulgerător.

3–1 pentru Juventus.

Voevodul Mihai joacă din ce în ce mai dezordonat, dând frâu liber celor cinci atacanţi adverşi, să activeze în voie.

Terenul roş-verzilor este invadat de juventişti cari îşi stabilesc centrul de activitate în careul lui Oskar.

Trei minute mai târziu Nisipescu bine lansat ratează un punct sigur.

O nouă ocazie de marcare este pierdută de Duduleanu.

Lupu nemarcat, primeşte o centrare precisă a lui Vogl şi reluând direct reuşeşte un goal de toată frumuseţea.

4–1 pentru Juventus.

REPRIZA DOUA

În minutul 5 Vogl trece prin întreaga apărare adversă şi shotează puternic în colţul opus aceluia

apărat de Oskar.

5–1 pentru Juventus.

Puţin după aceasta, Ionescu primeşte o centrare precisă, însă e deposedat de Herman.

În minutul 20, un atac juventist îl pune pe Palmer în poziţie bună. Acesta shotează. Oskar respinge. Mingea ajunge la Zăinescu care nemarcat shotează.

6–1 pentru Juventus.

Un nou atac juventist. Brandabura interceptează balonul şi pasează lui Palmer care ridică scorul.

7–1 pentru Juventus.

În minutul 35, o centrare precisă a lui Dobo, este utilizată de Lupu, şi tabela indică

8–1 pentru Juventus.

Cinci minute mai târziu, Palmer driblează toată apărarea adversă şi de la doui metri marchează ultimul punct al partidei.

9–1 pentru Juventus.

Până la sfârşit, jocul este în întregime la discreţia Juventus-ului.

 

JUCĂTORII

Ne-am ocupat în linii generale despre unii dintre jucători. Vom nota aci numai pe cei cari s’au relevat în mod special.

Juventus a scos în evidenţă calităţile celor cinci atacanţi. Vogl acelaşi jucător de valoare a fost excelent. Au plăcut apoi, Brandabura şi Petrescu. Lachy nu a avut prea mult de lucru.

Voevodul Mihai a avut în Ion Ionescu pivotul înaintării. Au jucat apoi mulţumitor: De Vittor şi mai ales Duduleanu.

Ceilalţi complectamente şterşi.

JUVENTUS: Lachy; Petrescu, Hermann; Brandabura, Vogl, Constantinescu; Dobo, Melchior, Zăinescu, Palmer, Luppu.

VOEVODUL MIHAI: Oskar David; Petre Popescu, Chr. Georgescu; Gogu Constantinescu, Şt. Constantinescu, De Vittor; Schulder, Duduleanu, Nisipescu, Ion Ionescu şi Costescu.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul XI, No. 1185, Marţi, 2 Mai 1933)

Sportul Studenţesc, complet demoralizat, pierdea ruşinos, cu 1-5 (1-1), întâlnirea cu Belvedere disputată la 7 mai, când se ştia deja numele campioanei.

 

1.

Juventus    Bucureşti

10

7

1

2

32 : 14

15p

2.

Sportul  Studenţesc    Bucureşti

10

5

2

3

20 : 20

12p

3.

Macabi    Bucureşti

10

4

4

2

23 : 13

12p

4.

Olympia    Bucureşti

10

4

2

4

20 : 16

10p

5.

Belvedere    Bucureşti

10

2

2

6

18 : 24

6p

6.

Voevodul  Mihai    Bucureşti

10

2

1

7

10 : 36

5p

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1932/33: Nicolae Anton (2, 2, 0), Gheorghe Brandabura (9, 4, 5), Traian Belitoreanu (3, 3, 0), Ion Constantinescu (7, 2, 5), Gyula Dobo (10, 5, 5), Traian Figaro (3, 3, 0), Gheorghe Flueraş (2, 2, 0), Sile Georgescu (2, 0, 2), Otto Hermann (3, 0, 3), Gustav Iuhasz (5, 5, 0), Camil Iuscinsky (5, 2, 3), Dezideriu Lacky (5, 0, 5), Ilie Lupu (5, 2, 3), Ion Maior (II) (4, 4, 0), Carlo Archimede Melchior (6, 4, 2), Ladislau Palmer (9, 4, 5), Nicolae Petrescu (10, 5, 5), Mircea Rabega (1, 0, 1), Ardaş Sarian (2, 1, 1), Emerich Vogl (10, 5, 5), Traian Zăinescu (8, 3, 5). ANTRENORI: Emerich Vogl (în tur) şi Ladislau Csillag (din ianuarie 1933). PREŞEDINTE: Ettore Brunelli. VICEPREŞEDINTE: Grigore Urlăţeanu.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei sunt trecute, în ordine: numărul total de meciuri oficiale disputate în anul competiţional 1932/33, numărul jocurilor din tur şi, respectiv, din retur.

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1932/33:

13 GOLURI:                Ladislau Palmer

4 GOLURI:  Ilie Lupu

3 GOLURI:  Gyula Dobo – 1 din penalty, Carlo Archimede Melchior, Traian Zăinescu

2 GOLURI:  Emerich Vogl

1 GOL:          Ion Constantinescu, Ion Maior (II)

AUTOGOL: Mitan (Sportul Studenţesc), Şimşinovici (Macabi)

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la ploiestipatrianoastra@yahoo.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Notă: fotografiile din cuprinsul textului au caracter exclusiv pentru acest site şi nu pot fi folosite fără acordul autorului cărţii.

 

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.