Share Button

EDIŢIA 1929/1930

JUVENTUS – CAMPIOANA ROMÂNIEI

În a doua jumătate a lunii aprilie 1930, Federaţia Maghiară de Fotbal i-a acordat internaţionalului timişorean Rudolf Wetzer (I) extrădarea de la echipa maghiară Pecs Baranya la Juventus Bucureşti, fără niciun fel de pretenţii financiare. Atras de mirajul banilor lui Ettore Brunelli, dar, în acelaşi timp, şi pentru a se alătura fratelui său mai mic, Ştefan, precum şi prietenilor săi Emerich Vogl şi Ladislau Raffinsky, foştii coechipieri din vremurile bune ale Chinezului Timişoara. Marţi 29 aprilie 1930, după victoria Juventusului asupra Unirii Tricolor, în şedinţa Biroului Federal s-a hotărât ca Rudolf Wetzer să nu mai fie suspendat şi a fost declarat apt de joc pentru Chinezul Timişoara, iar transferul lui la Juventus şi în acte era numai o simplă formalitate. În ziarul „Gazeta Sporturilor”, importanta ştire era inserată sub titlul „ANCHETELE NOASTRE – Wetzer calificat”:

O importantă decizie a Biroului Federal

Ultima şedinţă a Biroului Federal a adus rezolvarea definitivă a chestiunei legitimărei jucătorului Wetzer. Noi ne-am spus la timp punctul de vedere în această chestiune, astfel că nu vom repeta decât că oficialitatea rezolvând, cum se vede mai jos chestiunea internaţionalului dela Juventus, a făcut un act de justiţie sportivă.

 

CUM SE PROCEDEAZĂ AIUREA1

Pentrucă sunt însă mulţi nedumeriţi în ce priveşte cazul lui Wetzer, socotim utilă o comparaţie cu felul de a proceda al Ungurilor de pildă. În cazuri similare, când e vorba de un jucător de valoare, oficialitatea sportivă maghiară ocoleşte regulamente sportive şi de multe ori legile ţării ca jucătorul împricinat să poată fi reţinut. Am putea cita cazul lui Tanzer care deşi, în toamna trecută a fost soldat în România, astăzi joacă în echipa naţională a Ungariei.

Ori nu s’a ţinut seamă de regulamentul Fifei, în privinţa cetăţeniei internaţionalilor, ori s’a respectat acest regulament, violând în acelaş timp, legea cetăţeniei maghiare.

Ar fi fost deci neserios să ne fi arătat mai catolici decât Papa şi să refuzăm lui Wetzer, ceeace alţii acordă bucuroşi.

 

DUPĂ ADRESA M.L. Sz-ULUI

Din punct de vedere formal, chestiunea se pune net. M. L. Sz., printr’o scrisoare adresată organelor noastre de resort, arată că nu are nici o pretenţie faţă de Wetzer.

E şi firesc. Faimoasa deslegare ticluită acum un an fiind falşă, era nulă de drept şi de fapt. Iată că n’a existat nici o formă de extrădare, deci Wetzer este jucătorul aparţinând organelor federale.

 

BIROUL FEDERAL A ADOPTAT ACEST PUNCT DE VEDERE

În şedinţa de Marţi, Biroul Federal a examinat chestiunea legitimării lui Wetzer şi a adoptat în întregime punctul de vedere de mai sus.

Decizia care s’a luat, prevede calificarea lui Wetzer.

BUN PENTRU CHINEZUL

Cum însă toate formele converg spre o inexistenţă a extrădării în Ungaria, Wetzer este bun legitimat pentru Chinezul. Trecerea de la gruparea timişoreană la Juventus este o simplă formă de birou, care se va îndeplini fără dificultate.

Bucureştiul câştigă un jucător de valoare, a cărui aport va fi foarte curând simţit.

LIS”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 760, Joi, 1 Mai 1930)

La vecinii maghiari, acolo unde ajunsese în vara anului 1928, Rudy, aşa cum era alintat de prieteni, a evoluat la puternicul club Ujpest Budapesta. Cu acesta din urmă a cunoscut satisfacţii majore în decursul unei singure ediţii (1928/29). A reuşit cucerirea campionatului naţional maghiar, Cupa Ungariei, precum şi Cupa Europei Centrale intercluburi. Impresionantul său palmares fusese completat şi de cele două titluri de campion al României, cucerite cu Chinezul Timişoara (1925/26 şi 1926/ 27). Se impune a fi amintit faptul că Rudolf Wetzer, asemenea lui Emerich Vogl şi Ladislau Raffinski, avea să fie component al naţionalei ce avea să participe la cea dintâi ediţie a unui Campionat Mondial de fotbal. Mai mult de-atât, Rudy Wetzer avea să fie liderul şi antrenorul „din iarbă” al echipei reprezentative, dar şi să conducă, în acelaşi timp, din teren, linia de atac a naţionalei României în cele două jocuri ale turneului final desfăşurat la Montevideo.

A doua parte a campionatului, începută la 16 martie 1930, a debutat cu un semieşec în compania modestei grupări Principele Mihai. În acest timp, Venusul remiza, şi el, în disputa cu Olympia. Aşa încât situaţia la vârf rămânea neschimbată înaintea jocului direct ce urma să aibă loc în fieful „negrilor”. Derbyul de clasament, dar şi al ediţiei, a revenit gazdelor cu un prea sever 4-1 (2-1) faţă de întregul aspect al jocului. Discipolii lui Hlaway încasau, în acel meci, jumătate din numărul total de goluri înscrise la pasivul ediţiei de campionat. Onoarea oaspeţilor a fost salvată, într-o oarecare măsură, de Ladislau Raffinsky, cel care l-a învins numai de la punctul cu var pe fostul juventist Octav Stoian. După ce a egalat, „Raffi”, denumit pentru marea sa capacitate de efort şi „omul fără inimă”, a fost scos din luptă în urma unei accidentări. Avea să fie singura înfrângere, din întregul an competiţional 1929/30. Avantajul celor două puncte rămase după jocul direct, precum şi cel al golaverajului superior (20:5 fa2ţă de 15:5) îi asigurau Juventusului liniştea necesară abordării cu încredere a ultimelor trei runde. Aşa avea să fie. Cu toate că în următoarele două etape venusiştii au trecut de Unirea Tricolor (3-0) şi Principele Mihai (1-0), oamenii preşedintelui Ettore Brunelli au cucerit laurii districtuali. Jucătorii clubului albastru-roşu, după victoria cu Olympia (2-0), au remizat cu Macabi (2-2). Elevii lui György Hlaway nu mai aveau să cedeze supremaţia. În ultima etapă aveau să treacă lejer de Unirea Tricolor (4-1). Astfel, deveneau pentru a doua oară campioni ai Capitalei în decurs de doar patru ani. Partida cu gruparea oboreană a avut o istorie mai aparte. Pentru ca a durat… o săptămână. Nu pentru că le-ar fi trebuit juventiştilor atât de mult să se poată impune. Duminică, 27 aprilie (data ultimei runde), a fost o zi extrem de bogată în precipitaţii. Aşa se face că arbitrul s-a văzut nevoit să întrerupă meciul pe motiv că terenul devenise impracticabil din cauza unei ploi torenţiale. Era minutul 64 şi tabela indica un clar 4-1 pentru gazde. Din acelaşi motiv nici partida Macabi – Venus nu s-a putut disputa. Lipsit de miză din cauza scorului de pe arena Romcomit, meciul, care s-a disputat joi, 1 mai, pe terenul din Obor al evreilor, a fost adjudecat de gazde cu un sever 3-0 (2-0). Pe 4 mai, Unirea Tricolor renunţa să mai dispute cele 26 de minute rămase de jucat. Au preferat o partidă amicală în compania noilor, de-acum, campioni districtuali. Golgeterul ediţiei a fost juventistul Carlo Archimede Melchior cu 8 reuşite.

Campionatul districtului Bucureşti

Categoria I – Onoare

16.03.1930 Principele Mihai – Juventus 1-1 (0-1) Au marcat: S. Segal / T. Carianopol. Principele Mihai: 1. Cassagrande – 2. P. Popescu, 3. Ploaie – 4. Miţu, 5. V. Constantinescu, 6. Gh. Constantinescu – 7. Rogea, 8. I. Ionescu, 9. S. Segall, 10. Nisipescu, 11. Panaitescu. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Ladislau Raffinsky – 7. Ion Maior (II), 8. Carlo Melchior, 9. Temistocle Carianopol, 10. Tibor Remeny, 11. Ardaş Sarian. Arbitru: George Mirion. Stadion: Principele Mihai.

 

23.03.1930 Venus – Juventus 4-1 (2-1) Au marcat: C. Stanciu (2), M. Nicolaescu, D. Motoroi / L. Raffinsky (pen.). Venus: 1. O. Stoian – 2. Popovici, 3. Drăghicescu – 4. Tănăsescu, 5. Pantazi, 6. Struşka – 7. Demetrescu, 8. D. Vasilescu, 9. C. Stanciu, 10. M. Nicolaescu, 11. D. Motoroi. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Ştefan Wetzer (II), 3. Sile Georgescu – 4. Ladislau Raffinsky, 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gheorghe Rădulescu, 8. Carlo Melchior, 9. Temistocle Carianopol, 10. Ardaş Sarian, 11. Vasile Cristescu. Arbitru: Radu Istrati. Stadion: CAB.

La 16 martie se reluase campionatul. În afara meciului Principele Mihai – Juventus, s-au mai disputat jocurile: Olympia – Venus 1-1 (1-1) şi Macabi – Unirea Tricolor 1-0 (1-0). Ecartul dintre primele două clasate rămânea acelaşi de la finalul turului. La 23 martie 1930, etapa a VII-a programa derbyul campionatului. Cronica mult aşteptatei confruntări Venus – Juventus suna astfel:

TITLUL REGIONAL DIN NOU ÎN JOC

 Venus a învins Juventus cu 4-1 (2:1)

3*

Juventus a fost înfrânt Duminică pentru prima oară în acest campionat. A fost o înfrângere dureroasă, care a spulberat iluzii clădite pe sârguinţa plină de nădejdi a primului tur şi a lăsat acces liber unui nou competitor la titlul  a cărui proprietate nici nu se mai punea în discuţie. Fenomenele adiacente premergătoare întâlnirii, lăsau deschizături prin cari ochii scrutători ai cunoscătorilor, puteau vedea, ce e drept în mică măsură, preludiul dezastrului juventist. Căci înfrângerea de Duminică a Juventus-ului, a avut toate elementele necesare cari să impună această concluzie.

Roş-albaştrii, aveau (n. a. sic!) la spate, un bagaj de puncte acumulate din victorii frumoase, care le dădea dreptul să întrevadă un viitor trandafiriu.

Astăzi apropierea la numai două puncte de un Venus în plină formă, scade în măsură împărţită şansele care le aveau după primele 6 matchuri. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât are în faţă încă 3 adversari la fel de bine pregătiţi, adversari cu cari aproape întotdeauna a trebuit să lupte din răsputeri pentru victorie: Macabi, Olympia şi Unirea Tricolor.

Nu ar fi apăsat prea mult în balanţa clasamentului înfrângerea suferită Duminică, dacă ea nu ar fi subliniat o slăbire complectă a liniilor de acţiune Juventiste, slăbire augmentată enorm dela întâlnirea rău prevestitoare cu Principele Mihai. Juventus are astăzi cea mai slabă linie de înaintare din categorie, deşi Melchior vădeşte o excelentă revenire în formă. Cei 4 parteneri ai săi întrun dezastruos comun acord se întrec pe capete în etalarea unui joc diametral opus celor mai elementare principii a ceia ce se chiamă football. Jocul cu balonul sferic este în primul rând un joc făcut pentru bărbaţi aşa că femeiasca sfiiciune a unui Cristescu, Rădulescu, Sarian sau Carianopol (i-am numit în ordinea în care şi-au negat calităţile specifice ale sexului bărbătesc), nu putea să ducă decât la rezultatul de Duminică. Nefiind în stare să ţină balonul în ofensivă decât atât cât trebuia adversarilor direcţi să-l intercepteze (maximum 5 secunde), mijlocaşii erau împiedicaţi să facă jocul necesar al unei bune funcţionări a celorlalte linii. Hărţuiţi de nepriceperea partenerilor, dezorientaţi de vigoarea adversarilor, mijlocaşii s’au epuizat cu mult înainte de vreme, aşa că Venus-ului, complect echilibrat în liniile de acţiune, nu i-a fost greu să sesizeze situaţia. Campionii şi-au organizat de aşa manieră atacurile, încât un eşec era cu totul exclus. Aceasta nu înseamnă însă că Venus a reuşit să exteriorizeze calităţi excelente de acţiune numai în măsura în care i-a permis slăbiciunea Juventus-ului. Dela întâlnirea cu Olympia progresul negrilor este incalculabil, deşi au perseverat în greşeala de a da o infimă utilizare aripilor. Nu e vorbă, scontau o acţiune de distrugere a mijlocaşilor direcţi: Rafinsky şi Remeny, fără să bănuiască rolul impus acestora de către colegii lor din ofensivă. Aceasta este singura eroare de calcul a Venus-ului, anihilată de altfel de excelenta sesizare a celorlalte situaţii de fapt.

JOCUL

Jocul a fost frumos atâta vreme cât linia intermediară nu-şi sleise încă forţele. Venus intrând în luptă cu fermitate a rezistat impetuos atacurilor de început ale Juventusului, atacuri sintetizate printr’o lovitură în bară a lui Melchior. Primele ciocniri au scos în evidenţă slăbiciunea ofensivei Juventiste, lipsită de curaj şi legătură. Venus a luat conducerea energic, având asigurată o susţinere solidă a mijlocaşilor săi Tănăsescu, Pantazi şi Struska. În câmpul roş-albaştrilor, jocul acestora a fost facilitat şi de forma slabă a fundaşilor Sile Georgescu şi Wetzer (de circumstanţă). Dacă scorul a rămas nedeschis multă vreme, aceasta a fost numai datorită jocului eficace al lui Rafinsky şi în bună parte a lui Vogl.

Jocul a continuat în alură vie până când Stanciu a reuşit primul punct pentru Venus. Juventus sa mărginit la ofensive sporadice ticluite de Rafinsky şi realizate de Melchior. Una din aceste ofensive a adus Juventus-ului posibilitatea de egalare printr’un 11m. (hands în spaţiul de pedeapsă făcut de Tănăsescu). Rafinsky specialist al acestei lovituri echilibrează pentru moment situaţia, fără a putea împiedica puţin mai târziu pe Mircea Nicolaescu să readucă avantajul Venus-ului printr-o frumoasă lovitură cu capul.

Un incident pe margine, micşorează efectivul Juventus-ului, prin scoaterea din luptă a celui mai bun auxiliar al său: Rafinsky; rezultatul se întrevede…

După pauză, Juventus încearcă mai multe schimbări infructuoase de formaţie, schimbări cari l’au dus pe Vogl când în linia de fundaşi, când în ofensivă. Cele 10 minute de dominare juventistă provocate de un inutil joc de apărare a Venus-ului, sunt urmate de reeditarea situaţiei teritoriale din prima repriză. Venus este din nou în atac şi joacă la fel de hotărât. Nu după multă vreme, Stanciu are posibilitatea să marcheze cel mai frumos punct al partidei printr’o interceptare directă a unui corner bătut de Motoroiu. Un minut înainte de sfârşit, Motoroiu lansat în poziţie bună, trece uşor prin Rădulescu (devenit fundaş) şi Sile Georgescu şi încheie scorul.

JUCĂTORII

Venusiştii au jucat la fel de bine, aşa că nici unul dintre ei nu a reuşit să-şi întreacă partenerii. Singura obiecţiune de făcut ar fi aceia relativă la dribblingul exagerat al lui Vasilescu, devenit un nărav (dar vorba proverbului: „năravul din fire”…).

La Juventus comparaţia este foarte uşoară. Pe primul plan au fost Rafinsky şi Melchior, Laky şi Vogl (acesta însă sub forma sa obişnuită). Restul jucătorilor sub orice critică.

Noul antrenor are cuvântul.

ECHIPELE

VENUS: Stoian; Popovici, Drăghicescu; Tănăsescu, Pantazi, Struşka; Demetrescu, Vasilescu, Stanciu, Mircea Nicolaescu şi Motoroiu.

JUVENTUS: Laky; Wetzer II, Sile Georgescu; Rafinsky, Vogl, Remeny; Rădulescu, Melchior, Carianopol, Sarian şi Cristescu.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 745, Marţi, 25 Martie 1930)

 

În runda din 23 martie s-au mai disputat jocurile: Olympia – Macabi 1-0 (0-0) şi Unirea Tricolor – Principele Mihai 3-2 (1-0). În urma rezultatelor etapei a VII-a, lupta pentru cucerirea titlului districtual devenea pasionantă: 1. Juventus 11 p (20:5), 2. Venus 9p (15:5), 3. Olympia 8p (9:13), 4. Unirea Tricolor 7p (7:10). După o săptămână, erau programate alte două interesante derbyuri: Juventus – Olympia şi Venus – Unirea Tricolor. O victorie a

Olympiei, coroborată cu un succes al „negrilor”, aducea campioana în exerciţiu în „fotoliul şefului”.

 

30.03.1930 Juventus – Olympia 2-0 (1-0) Au marcat: L. Raffinsky (pen.), E. Dobo. Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Temistocle Carianopol, 11. Ion Maior (II). Olympia: 1. M. Cruţescu – 2. Bechtold, 3. Lingner – 4. Alexandrescu II, 5. C. Robe, 6. Niculescu – 7. Ştift, 8. P. Kroner, 9. R. Niculescu, 10. Berl, 11. Stănescu. Arbitru: George Mirion. Stadion: Romcomit.

Cronica disputei este redată în continuare:

Juventus-Olympia 2-0 (1:0)

Echipa din Bulevard a câştigat Duminică primul match din retur, consolidându-şi astfel titlul de campion „in spe”.

Înainte de a face orice fel de comentarii, trbuie să facem constatarea tristă că jocul a fost redus la un nivel mediocru prin arbitrajul d-lui Mirion. Nu-i aducem nici o vină d-sale: nimeni nu se naşte arbitru. Numai că atunci când nu eşti capabil să asiguri conducerea unei partide, nu-ţi iei o asemenea responsabilitate. Este un adevăr de care nu ne îndoim că d-l Mirion s’a pătruns, după trista experienţă de Duminecă şi, probabil, d-sa este primul care o regretă.4

Jocul a fost inegal, consecinţă logică a enervării în care jucau ambele echipe, sub imperiul deciziilor eronate, cari le defavorizau alternativ, când pe una, când pe alta.

Juventus a prezentat o echipă mai bună decât aceea din match-ul cu Venus, datorită reintrării lui Deleanu şi intoducerii lui Dobo în atac. Această din urmă modificare a implicat înlocuirea lui Lacky cu Bacinsky. Acesta din urmă n’a avut plăcerea (?) să apere nici o lovitură: înaintaşii Olympiei păreau fascinaţi de prezenţa sa în poarta roş-albastră. Deleanu, cu un picior indisponibil, a jucat mulţumitor. Sile Georgescu a făcut o partidă bună. Vogl, ca întotdeauna, cel mai bun din „22”. Wetzer II a făcut o partidă remarcabilă. Remeny, execrabil în prima repriză şi-a revenit ca prin minune în cea de a doua. La înaintare, Dobo, Melchior şi Rafinsky au muncit mult şi cu folos. Carianopol mai slab, iar Maior II cu totul intimidat de jocul dur al lui Bechtold.

La Olympia, Cruţescu n’are nici un amestec la comiterea celor două puncte. Apără bine, este sigur pe minge. Ligner a făcut o partidă superbă: l-a egalat pe Vogl. Este într’o formă admirabilă. Bechtold mai slab şi practică foarte puţin „fair-play”-ul. Linia de halfi a satisfăcut, cel mai bun fiind Robe.

Înaintarea, în schimb, a fost insuficientă şi a scăpat nenumărate ocazii de marcare. Ştift a excelat în direcţia aceasta. Stănescu a fost cel mai periculos, beneficiind de o pătrundere puţin comună. Restul slabi, excepţie făcând Kroner.

JOCUL

Jocul debutează printr’o gafă a lui Remeny, care e cât pe aci să coste un goal, dar Stift bate, cu multă deferenţă pentru Bacinsky, alături. Apoi Bechtold face „fault” la 20 m. departe. Rafinsky îi bate în mâini, dar 11 m. se dă două minute mai târziu, la un hands dubios al lui Alexandrescu. Rafinsky transformă magistral. Bechtold ocazionează multe lovituri de pedeapsă în contra echipei sale. Vogl lansează şi Carianopol bate afară. Stift îl imită în partea cealaltă. Apoi Deleanu face hands pe linia de „16”. Remeny păcăleşte pe înaintaşii Olympiei şi-i lasă în „off-side”. Cinci minute mai târziu, Olympia obţine un corner. Kroner bate afară.

În repriza doua, jocul este şi mai confuz. Juventus domină, dar Olympia reuşeşte nenumărate ieşiri, pe cari Stănescu, Stift şi câteodată Radu le ratează cu regularitate. La un corner în favoarea Juventus-ului, Alexandrescu greşeşte mingea şi Dobo transformă cu uşurinţă dela 3 metri.

Deacum, soarta partidei este pecetluită. Olympia se mai apără cele câteva minute ale partidei, fără convingere, dând ocazia lui Ligner să desăvârşească excelenta impresie pe care ne-a lăsat-o.

ECHIPELE. Juventus: Bacinsky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer II, Vogl, Remeny; Dobo, Melchior, Rafinsky, Carianopol şi Maior II.

Olympia: Cruţescu; Bechtold, Ligner; Alexandrescu II, Robe, Niculescu; Stift, Kroner, R. Niculescu, Berl şi Stănescu.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 748, Marţi, 1 Aprilie 1930)

Şi în revista „Realitatea Ilustrată” apărea la rubrica „Cronica Sportivă” o scurtă relatare:

FOOT-BALL

Prin victoria sa asupra Olympiei, „Juventus” îşi asigură situaţia de campion probabil al Capitalei. Biruinţa nu a fost uşoară, matchul fiind aprig disputat, în tot cursul celor 90 de minute reglementare. Scorul a fost 2–0.

În celelalte matchuri, Venus a învins Unirea-Tricolor cu 3–0, iar Pr. Mihai–Macabi cu 1–0. Matchul amical Sp. Studenţesc–Turda, disputat la Romcomit, s’a sfârşit cu 2–1 în favoarea primilor.”

(revista „Realitatea Ilustrată”, Anul IV, Nr. 167, Joi, 10 Aprilie 1930)

Cum Juventus învingea cu 2-0, iar Venus se impunea la rându-i cu 3-0, ecuaţia luptei pentru titlu se restrângea numai la două necunoscute : Juventus şi Venus. Mai erau de disputat două etape. Juventus mai avea de jucat cu „lanterna” Macabi şi cu învinsa „negrilor”, Unirea Tricolor. În acest timp Venus avea un program mai uşor, urmând să aibe întâlniri cu Principele Mihai, cealaltă codaşă, şi cu Macabi. În clasament Juventus avea 8   6   1   1   22:5   13p, faţă de Venus 8   4   3   1   18:5   11p. Olympia şi Unirea Tricolor rămăseseră cu câte 8p.

 

06.04.1930 Juventus – Macabi 2-2 (1-1) Au marcat: C. Melchior, L. Raffinsky / Marcovici, Blummer. Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Andrei Bărbulescu, 8. Carlo Melchior, 9. Gyula Dobo, 10. Ladislau Raffinsky, 11. Aurel Schei. Macabi: 1. S. Zauber – 2. Leibovici, 3. Al. Şimşinovici – 4. Pascu, 5. P. Blaşek, 6. Weiss I – 7. Carniol, 8. Fr. Kugelbauer, 9. L. Marcovici, 10. Blummer, 11. Weiss II. Stadion: Romcomit.

Cronica meciului cu Macabi este interesant de citit:

„EXTREMITĂŢILE SE ATING

Juventus-Macabi 2-2 (1:1)

5

Tradiţia sportivă are cei mai fideli supuşi în Juventus şi Macabi, atunci când dispută matchul lor de campionat. În numărul nostru de sâmbătă, am prevăzut în bună parte cele ce s’au petrecut Duminecă la Romcomit.

Odată mai mult s’a adeverit ca în orice împrejurare – chiar când unul e fruntaş şi altul codaş – partida dintre Macabi şi Juventus nu este o cursă dinainte alergată.

Matchul a fost o înlănţuire de faze dramatice. S’a jucat cu înverşunarea patentă finalelor celor mai de seamă competiţii.

Cei 2500 de spectatori au fost ţinuţi într’o continuă încordare pasionantă. Balonul trecea cu o iuţeală vertiginoasă depe un teren pe altul; portarii au rând pe rând de lucru. Punctele au fost salutate de o parte şi de alta cu aplauze, urale, bastoane şi pălării aruncate în aer.

Rezultatul are o explicaţie în felul cum s’au acomodat echipele cu jocul contra vântului.

Fiecare din teamuri a avut de luptat cu handicapul unui vânt năprasnic. Macabi a ştiut însă să exploateze mai bine acest avantaj şi la un moment dat în repriza doua toţi alb albaştrii, cu excepţia lui Zauber, erau în terenul Juventusului care fiind obligat să asigure o defensivă cu un efectiv egal, a renunţat complect la atac.

JUCĂTORII

Juventus a prezentat unsprezecele cel mai bun. Înaintarea a fost simţitor întărită prin alcătuirea tripletei: Melchior, Dobo, Rafinski. Toţi trei sunt extrem de mobili şi excelenţi shoteuri. E cazul să subliniem punctul egalizator marcat de Melchior în prima repriză; a fost un act reflex de jucător rutinat, care ştie să anticipeze asupra consecinţelor fiecărei acţiuni. Această tripletă a avut o încadrare defectuoasă. Două extreme inexistente. Schei a fost nul, deşi n’a avut adversar direct, iar Bărbulescu a fost sever marcat. Vogl, a fost superior partenerilor de linie; singurul mijlocaş juventist care a funcţionat regulat dela începutul până la sfârşitul jocului. Wetzer II şi Remeny au operat cu intermitenţă.

Când gafe, când lucruri utile, în general însă nu s’au impus prea mult. Fundaşii Sile Georgescu şi Deleanu au făcut figură foarte modestă; Bacinski nu trebue judecat după punctele primite.

Macabi a jucat cu multă însufleţire şi voinţă. A surprins ameliorarea care s’a produs în linia de atac, acest compartiment încetând de a mai fi partea sedentară a alb albaştrilor. Cel mai bun atacant a fost Marcovici. A condus atacul în mare maestru. A fost secondat cu succes de Blumer, care a shootat în repriza doua dela distanţă şi cu o precizie apreciabilă. Weiss II şi Carniol au jucat bine. Fronio n’a fost util prin faptul că n’a ştiut un moment să se demarcheze. Pipa şi Weiss I, foarte bine, iar Pascu insuficient. Leibovici şi Şimşinovici au început să se înţeleagă între ei şi acordul lor a fost un excelent scut pentru Zauber. E drept că portarul alb albaştrilor a făcut o partidă formidabilă.

Este în maximum de formă şi a dejucat multe din încercările juventiste de ultim moment. A dovedit un curaj şi sânge rece cari explică desele plongeoane în picioarele adversarilor, în momentul când aceştia intenţionau să shooteze.

JOCUL

În primul minut 1-0 pentru Macabi; Pipa lansează pe Carniol, acesta centrează şi Marcovici trimete cu efect în plasa Juventusului. Bacinski nu poate bloca. Urmează un joc egal; Macabi rezistă şi Juventusului şi vântului. Zauber n’are odihnă. La un moment dat, degajând prea scurt, balonul ajunge la Melchior care egalează.

Până la pauză, luptă disperată. Ambele echipe joacă cu înverşunare; Juventus domină şi Macabi se apără cu brio.

În repriza doua gazdele atacă şi se instalează pentru o bună parte din timp în faţa porţei lui Zauber. Melchior, Dobo, Rafinski, shotează, obţin cornere, Zauber apără însă tot. La un moment dat Rafinski, trece de Pascu şi ajungând în careu marchează fără drept de apel. Zauber fusese luat prin surprindere. Delir în tabăra Juventusului. Victoria n’a putut fi păstrată. Macabi obţine un foul dela 20 metri. Pipa shootează şi Blumer reia imparabil.

Din acest moment, începe un joc infernal, având drept caracteristică o uşoară dominare a alb-albaştrilor.

FORMAŢIILE

Juventus: Bacinski, Deleanu, Georgescu, Wetzer II, Vogl, Remeny, Bărbulescu, Melchior, Dobo, Rafinski, Schei.

Macabi: Zauber, Leibovici, Şimşinovici, PascuI, Pipa, Weiss I, Carniol, Fronio, Marcovici, Blumer, Weis II.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 751, Marţi, 8 Aprilie 1930)

Cum, în cealaltă partidă care interesa în mod deosebit, Venus câştiga în faţa celor de la Prinţul Mihai cu 1-0, distanţa dintre cele două pretendente la cucerirea titlului se reducea la numai un punct. Şi, teoretic, meciul mai greu îl avea Juventusul. Mai ales că Unirea Tricolor învingea Olympia şi urca pe ultima treaptă a podiumului. În revista „Realitatea Ilustrată”, la rubrica „Realitatea Sportivă”, apărea un amplu articol despre încheierea campionatului categoriei „Onoare”, în care era prezentată, la început, tabela Berger cu rezultatele ediţiei 1929/30 înaintea ultimei etape:

FOOT-BALL ASOCIAŢIE

Pentru Duminică, liga regională hotărîse jucarea ultimelor matchuri de foot-ball din Capitală. Până la această dată, a desfăşurat programul cu o regularitate care ne-a uimit. Au lipsit amânările, protestele au fost reduse la minimum şi combinaţiunile de culise nu au mai falşificat mersul normal al campionatului. Intrigată, natura s’a răsvrătit împotriva unei astfel de purtări, demne numai de un burghez paşnic, care şi-a simplificat activitatea până la omul-maşină. A pornit în consecinţă o ploae, care a răsturnat toate calculele. Din trei partide ale categoriei onoare, una s’a jucat o repriză şi un sfert, alta până la pauză, iar a treia a fost amânată din cauza impracticabilităţii terenului.

S’a ratat ziua cea mai importantă a probei oficiale, când urma să se limpezească situaţia clasamentului. Tabela noastră arată clasificarea din ajunul zilei de 27 Aprilie. Rezultatul 4–1 (Juventus-Unirea Tricolor) şi 0–0 (Olympia-Pr. Mihai) nu a fost socotit, matchurile terminându-se înainte de timpul reglementar.6

Juventus îşi păstrează încă primul loc. Scorul incomplet de Duminică, îl arată chiar campion sigur. Urmarea matchului are loc azi, tot pe arena din Obor. Gazdele au nevoe de cel puţin patru goluri, ca să conducă cu 5–4 , să răpească roş-albaştrilor victoria şi să-i împedece totodată să mai cucerească titlul. Ori, e puţin probabil, ca echipa din Bulevard să scoată de patru ori mingea din plasă, în timp de aproximativ 30 de minute, fără să înscrie un singur punct. Prin această prismă, „Juventus” a dovedit din

nou, că dacă uneori îi lipseşte elanul, e în fruntea echipelor noastre, în ceeace priveşte technica.

Pe arena Macabi, jocul a fost amânat. Venus urma să-şi însuşească două puncte în clasament şi

să ia titlul, în ipoteza unei înfrângeri a Juventus-ului.

„Macabi” nu era în nici un caz dispus, să-i cedeze un match, pe care la tur, în primăvară, l-a terminat la egalitate. Alb-albaştrii sunt, e drept, în coada clasamentului. Urmează un proces curios, a cărui principală caracteristică e inconstanţa. Fac partidele cele mai opuse; cedează „Principelui Mihai” face match nedecis cu Juventus, iar „Chinezul”, în match amical, îi învinge de justeţă, cu 2–1. Dacă partidele bune sunt o consecinţă normală a formaţiei excelente pe care o prezintă Silbermann, surprind eclipsele de formă. Puternică în toate compartimentele, echipa se bucură şi de multă omogenitate. În atac, tot atât de echilibrată ca în apărare, rivalizează cu înaintarea perfectă a Venusului.

Matchul de azi decide soarta macabiştilor, cari sunt în coada clasamentului.

*

Pe arena de lângă „Bellu”, Olympia a jucat 45 de minute cu „Pr. Mihai”. Ambele echipe având în clasament câte 6 puncte, luptă pentru locul al patrulea. Numai o victorie a „Macabilor” asupra „Olympiei” şi „Venusului” poate răsturna aceste calcule.

În mod normal, clasamentul definitiv ar trebui să ia înfăţişarea :

1. Juventus.

2. Venus.

3. Unirea-Tricolor.

4. Olympia.

5. Macabi.

6. Pr. Mihai.

SERGIU FAUR”

(revista „Realitatea Ilustrată”, Anul IV, Nr. 170, Joi, 1 Maiu 1930)

 

27.04.1930 Unirea Tricolor – Juventus 1-4 (0-3) Au marcat: C. Deleanu (ag) / T. Remeny, L. Raffinsky, I. Maior (II), T. Carianopol. Unirea Tricolor: 1. Vlădescu – 2. N. Rusen, 3. V. Gavăţ – 4. M. Marin, 5. P. Steinbach, 6. Micloş – 7. Gh. Dumitru, 8. Şt. Cârjan, 9. I. Popescu, 10. J. Niculescu, 11. Chiriţă. Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gyula Dobo, 8. Andrei Bărbulescu, 9. Temistocle Carianopol, 10. Ladislau Raffinsky, 11. Ion Maior (II). Stadion: Unirea.

Cronica meciului Juventus – Unirea Tricolor este reprodus în rândurile de mai jos:

„ROŞ-ALBAŞTRII SUNT CAMPIONI

JUVENTUS-UNIREA TRICOLOR 4-1 (3:0)

7

Pe timpul cel mai mizerabil de care s’a bucurat vreodată un match de campionat în Bucureşti, Juventus a dispus de Unirea-Tricolor şi şi-a adjudecat pentru a doua oară titlul regional.

Nu poate fi vorba de un rezultat real, pe care să se poată pune bază şi, eventual să se tragă linii de comparaţie. Ambele echipe au fost handicapate de intemperia ce s’a abătut cu furie Duminecă după amiază asupra Capitalei, şi-a avut ca efect oprirea partidei cu 26 de minute înainte de sfârşit. Totuşi Juventus a dominat şi a avut la discreţie partida. Înaintarea campionilor s’a arătat contrar obiceiului, extrem de eficace. A tras foarte mult la goal şi rezultatul a fost cel aşteptat: patru puncte în şaizeci de minute. Trebue să menţionăm că Rafinscky a fost asul acestei excelente linii de atac.

Unirea nu şi-a putut face jocul obişnuit din cauza terenului cu totul impracticabil. Pe când roş-albaştrii, graţie soliştilor de valoare, nu erau atât de jenaţi de teren, oborenii, cari se bazează mai mult pe conlucrarea celor cinci înaintaşi, au fost în inferioritate.

După cum am spus mai sus, au mai rămas 26 de minute de jucat. Nu credem ca acest răstimp să mai poată periclita victoria roşi-albaştrilor, aşa încât nu putem decât să aducem laude actualilor campioni ai Bucureştilor, dorindu-le să izbutească şi în campionatul naţional tot atât de bine, urmând exemplul dat de Venus anul trecut.

JUCĂTORII

A face consideraţiuni asupra jucătorilor, apare (n. a. sic!) cu totul inutil, deoarece valoarea lor a fost diformată de condiţiunile naturale.

Începând cu roş-albaştrii, trebue să remarcăm că Bacinsky periclitează în mod serios reputaţia bine cunoscută a lui Zauber. A avut o şansă extraordinară, materializată în bare şi în jocul excelent al lui Deleanu. Totuşi, şi-a revenit la o formă acceptabilă, e sigur pe minge, şi, dacă se va antrena în mod regulat va aduce reale foloase echipei sale. Punctul marcat nu i se poate imputa şi de rest s’a achitat cât se poate de bine.

Deleanu a fost, exceptând pe Rafinsky, cel mai bun om de pe teren. A salvat nenumărate situaţii

critice. Sile Georgescu a fost deasemenea foarte bine.

Linia de halfi a activat în acelaş mod fericit ca în match-ul cu Slavia. Toţi trei au fost egal de utili.

Înaintarea a fost partea tare a echipei. Toţi cinci echipierii au fost în formă. Maior II a fost în largul lui pe teren ud, a centrat cu regularitate şi a tras la goal atunci când a trebuit. Rafinsky a fost cel mai bun. Este actualmente unul din cei mai buni înaintaşi din ţară. Carianopol a muncit mult şi cu folos. Bărbulescu şi Dobo au alcătuit o aripă periculoasă care a debordat cu regularitate apărarea adversă. Mai ales Dobo şi-a revenit la vechea lui formă.

Unirea Tricolor s’a apărat cu îndârjire şi a fost de multe ori în atac. Dacă înaintarea ar fi fost mai decisă, rezultatul putea fi mai favorabil.

Portarul Vlădescu a apărat foarte bine, afară de primul punct pe care-l are pe conştiinţă.

Fundaşii Gavăţ cu Russen au fost handicapaţi de noroiul din faţa porţei. Russen a fost cel bun.

Linia de halfi nu a acţionat decât în răstimpuri. Steinbach a fost mai slab ca de obiceiu, iar halfii de pe părţi nu l-au secundat suficient.

Înaintarea a fost periculoasă, dar nu a fost destul de decisă în faţa porţii. În plus, a beneficiat de un ghinion puţin obişnuit. Micloş a fost cel mai periculos. Şi-a dat seama că nu se pot face combinaţii şi a tras la poartă decâte ori s’a prezentat ocazia. Dintre ceilalţi, Cârjan şi Popescu au muncit mai mult. Unirea Tricolor a mai scăpat şi un penalty.

JOCUL

Dela început, oborenii atacă şi obţin un corner; fără rezultat. Imediat, Juventus contra-atacă. Remeny bate un fault de pe linia de tuşe spre goal. Vlădescu iese din poartă şi mingea îi trece peste cap în plasă.

Roş-albaştrii, încurajaţi, atacă continuu. Bărbulescu scapă un punct sigur. La un alt atac, Maior II centrează şi Rafinsky marchează imparabil. Unirea contra-atacă, dar Deleanu şi Sile salvează mai multe situaţii critice. Popescu bate un „11” metri în bară iar Micloş face acelaş lucru dela 8 metri de poartă. Apoi Juventus îşi revine şi Maior II marchează al treilea punct. Dobo marchează un al patrulea goal, arbitrul nu acordă, pe motiv că mingea nu a fost în plasă.

Jocul se continuă fără pauză. Roş-albaştrii domină şi Carianopol marchează încă un punct. (4-0).

La un atac al Unirii Tricolor, Cârjan trage la poartă. Deleanu interceptează, dar trimite în plasa lui Bacinsky, fără ca acesta să poată face ceva.

Cinci minute mai târziu, arbitrul opreşte matchul din cauza ploii care începuse cu furie.

 

ECHIPELE

Juventus; Bacinsky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer II, Vogl, Remeny; Dobo, Bărbulescu, Carianopol, Rafinsky şi Maior II.

Unirea Tricolor: Vlădescu; Russen, Gavăţ; Marin, Steinbach, Micloş; Cârjan, Popescu, Jean Niculescu şi Chiriţă”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 759, Marţi, 29 Aprilie 1930)

Confruntarea dintre Macabi şi Venus nu s-a putut disputa duminică, 27 mai, din cauza terenului impracticabil. Aşa încât meciul a fost reprogramat şi s-a disputat joi, 1 Mai, când a fost înregistrat un rezultat bombă: Macabi – Venus 3-0 (2-0). Trebuie spus că Venusul a jucat cu echipa standard. Deci, remiza evreilor cu Juventus a fost un rezultat bun pentru „roş-albaştri” şi totodată un semnal pentru negrii, de care aceştia nu au ţinut cont. Duminică, 27 mai, s-a jucat numai un meci amical între Juventus şi Unirea Tricolor, încheiat cu 5-1 pentru Juventus, pentru că oborenii au renunţat să mai joace cele 26 de minute rămase de disputat.

 

1.

Juventus    Bucureşti

10

7

2

1

28 :   8

16p

2.

Venus    Bucureşti

10

5

3

2

19 :   8

13p

3.

Olympia    Bucureşti

10

4

2

4

11 : 16

10p

4.

Unirea  Tricolor    Bucureşti

10

3

3

4

  9 : 17

9p

5.

Principele  Mihai    Bucureşti

10

2

2

6

10 : 25

6p

6.

Macabi    Bucureşti

10

2

2

6

  8 : 11

6p

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1929/30: Dumitru Bacinschi (3, 0, 3), Andrei Bărbulescu (2, 0, 2), Temistocle Carianopol (7, 3, 4), Vasile Cristescu (6, 5, 1), Constantin Deleanu (9, 5, 4), Gyula Dobo (3, 0, 3), Sile Georgescu (10, 5, 5), Dezideriu Lacky (7, 5, 2), Ion Maior (II) (4, 1, 3), Carlo Archimede Melchior (9, 5, 4), Gheorghe Alexandru Pavelescu (2, 2, 0), Ladislau Raffinsky (10, 5, 5), Gheorghe Rădulescu (1, 0, 1), Tibor Remeny (10, 5, 5), Ardaş Sarian (2, 0, 2), Aurel Schei (3, 2, 1), Petre Simionescu (2, 2, 0), Emerich Vogl (10, 5, 5), Rudolf Wetzer (I) (0), Ştefan Wetzer (II) (10, 5, 5). ANTRENORI: Gyula Feldmann (în tur), György Hlaway (din ianuarie 1930). PREŞEDINTE: Ettore Brunelli. VICEPREŞEDINTE: Sergiu Petrovici.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei este trecut, în ordine: numărul total de meciuri oficiale disputate în campionat, numărul jocurilor din tur şi, respectiv, din retur.

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1929/30:

8 GOLURI:  Carlo Archimede Melchior

5 GOLURI:  Temistocle Carianopol, Ladislau Raffinsky – 2 din penalty

3 GOLURI:  Vasile Cristescu

2 GOLURI:  Aurel Schei       

1 GOL:              Gyula Dobo, Ion Maior (II), Tibor Remeny, Emerich Vogl, Ştefan Wetzer (II) – din penalty

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la ploiestipatrianoastra@yahoo.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Notă: fotografiile din cuprinsul textului au caracter exclusiv pentru acest site şi nu pot fi folosite fără acordul autorului cărţii.

 

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.